În evolutia legislativa a Codului de procedura civila a aparut, alaturi de notiunea de „hotarâre definitiva“ si cea de „hotarâre irevocabila“.

            Astfel, în afarã de deosebirea dintre hotãrârile „definitive“ si cele „irevocabile“ - care deosebire rezultã din compararea art. 317 C. proc. civ. privitor la contestatia în anulare („Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului...“; Capitolul I - „Contestatia în anulare“ din titlul V - „Cãile extraordinare de atac“ al Cãrtii II devine „Capitolul 11 - Contestatia în anulare“ al Titlului V al Cãrtii II, conform art. I pct. 119 din O.U.G. nr. 138/2000, publicatã în Monitorul Oficial nr. 479/2.10.2000) si a art. 322 referitor la revizuire („Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive...“), în urma introducerii cãii de atac a apelului în procedura civilã si a modificãrii art. 377 Cod proc. civ. (modificat prin art. I pct. 143 din O.U.G. nr. 138/2000 publicat în Monitorul Oficial nr. 479/ 2.10.2000; în vechea reglementare, alin 1 art. 377 avea urmãtorul continut: „sunt hotãrâri definitive: 1. hotãrârile date fãrã drept de apel; 2. hotãrârile date în prima instantã, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacã judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins; 3. hotãrârile date în apel, prin care se rezolvã fondul pricinii“) s-a ajuns la urmãtorul continut al art. 377 C. proc. civ.: „(1) sunt hotãrâri definitive: 1. hotãrârile date în prima instantã, potrivit legii, fãrã drept de apel; 2. hotãrârile date în prima instantã care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacã judecata acestuia s-a perimat sau cererea de apel a fost respinsã sau anulatã; 3. hotãrârile date în apel; 4. orice alte hotãrâri care, potrivit legii nu mai pot fi atacate cu apel; (2) Sunt hotãrâri irevocabile: 1. hotãrârile date în prima instantã, fãrã drept de apel, nerecurate; 2. hotãrârile date în apel, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotãrâri date în apel, nerecurate; 4. hotãrârile date în recurs chiar dacã prin acestea s-a solutionat fondul pricinii; 5. orice alte hotãrâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs“, (vezi si V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedurã civilã, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, p. 252).
            Spre deosebire de Codul de procedurã civilã, în Codul de procedurã penalã, desi s-a introdus si în procesul penal institutia apelului, totusi notiunea de hotãrâre irevocabilã nu apare sub nici o formã si nici ca fiind deosebitã de cea de hotãrâre definitivã (Codul de procedurã penalã în vigoare în 1983 prevedea în art. 393: „Hotãrârile judecãtoresti definitive pot fi supuse revizuirii...“, iar în art. 409: „Hotãrârile penale definitive pot fi atacate cu recurs extraordinar...“, iar în art. 415 se prevede: „Hotãrârile instantelor penale devin executorii de la data când au fost definitive. Hotãrârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune acestea“; art. 393 si art. 415 Cod proc. pen. au acelasi continut în Codul de procedurã penalã publicat în Codex procedural, cu modificãrile si completãrile pânã la 1.01.1994, Editura Continent, 1995; textul art. 409 are însã urmãtorul continut: „Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremã de Justitie orice hotãrâre definitivã“; în prezent, textele art. 393, 409, 415 din Cod procedurã penalã au rãmas neschimbate).
            Deci, în procesul civil se face deosebirea între notiunea de hotãrâre definitivã si cea de hotãrâre irevocabilã, iar în procesul penal existã numai notiunea de hotãrâre definitivã.
            Considerãm cã ratiunea care stã la baza acestei deosebiri este aceea cã pe când în procedura civilã, de regulã, hotãrârile care rãmân definitive în apel sunt executorii, în procedura penalã ele nu devin executorii decât dupã expirarea termenului de recurs sau dupã ce s-a pronuntat hotãrârea în recurs; în procedura civilã, recursul nu suspendã executarea unei hotãrâri care a trecut prin faza apelului, pe când în procesul penal atât apelul, cât si recursul împotriva unei hotãrâri date în apel sunt suspensive de executare (art. 370 Cod proc. pen. prevede: „Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveste natura penalã, cât si latura civilã, afarã de cazul când legea prevede altfel“; art. 3855 C. prod. pen. prevede: „Recursul este suspensiv de executare atât în ce priveste latura penalã, cât si latura civilã, afarã de cazul când legea dispune altfel“; art. 300 C. proc. civ. prevede: „Recursul suspendã executarea hotãrârii numai în cauzele privitoare la strãmutarea de hotare, desfiintarea de constructii sau a oricãror lucrãri având o asezare fixã, precum si în cazurile prevãzute de lege“; art. 284 alin. ultim C. proc. civ. prevede: „Apelul declarat în termen suspendã executarea hotãrârii de prima instantã, cu exceptia cazurilor anumite prevãzute de lege“).
            Deci, în civil intereseazã distinctia între „definitiv“ si „irevocabil“ o hotãrâre definitivã putând fi executatã fãrã a fi irevocabilã, pe când în penal notiunile de „irevocabil“ si „definitiv“ se confundã, hotãrârile putând fi executate numai atunci când sunt definitive.