"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
11/2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

forma si reforma

            Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) (III)


Cazul Vasilescu versus România
Hotarârea din 22 mai 1998

Avocat Eduard PREDESCU

(urmare din numarul trecut)
          Doamna Vasilescu a reclamat, la CEDO, încãlcarea articolului 6 paragraf 1 din Conventie.
            Comisia a arãtat cã hotãrârea CSJ a lipsit-o pe doamna Vasilescu de orice mijloc procedural de protectie a dreptului sãu de proprietate, iar lipsa de justificare a posibilitãtii exercitãrii dreptului a avut ca rezultat absenta unui echilibru corect între scopul urmãrit de hotãrâre - respectarea regulilor interne de competentã - si obligatia individualã care rezultã în sarcina reclamantei.
            Curtea a considerat cã, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta a rãmas proprietara bunurilor, fapt necontestat de nimeni, desi a fost lipsitã de folosinta acestora din 1996, iar plângerea se referã la o situatie continuã, care persistã si în prezent.
          Reamintim cã un obstacol de fapt poate duce la încãlcarea Conventiei în aceeasi mãsurã ca un obstacol juridic, Curtea a stabilit cã reclamanta a fost victima unei confiscãri de facto, incompatibilã cu dreptul la folosinta netulburatã a proprietãtii, deoarece a pierdut posibilitatea de a dispune de proprietatea sa, iar esecul tratativelor fãcute în fata autoritãtilor nationale si a instantelor de judecatã pentru remedierea situatiei, a avut consecinte grave. Prin aceasta, având în vedere circumstantele concrete ale cauzei, s-a încãlcat art. 1 din Protocolul nr. 1.
            În ceea ce priveste si încãlcarea art. 8 al Conventiei, sustinutã de reclamantã, Curtea a decis cã nu este necesar sã examineze cauza si din aceastã perspectivã, la care s-a ajuns cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1.
          Pentru motivele arãtate, Curtea a hotãrât (în termenii art. 50 din Conventie):
        a) Plata, cãtre reclamantã, de cãtre Statul român, în termen de trei luni, a urmãtoarelor sume:
    - 60.000 de franci francezi, daune materiale;
    - 30.000 de franci francezi, daune morale;
    - 5.185 de franci francezi, cheltuieli de judecatã;
        b) majorarea acestor sume cu dobânzi de întârziere de 3,36% pe an, începând cu data expirãrii termenului de trei luni mentionat si pânã la efectuarea plãtii.
          Pronuntatã în sedinta publicã, la 22 mai 1998, în Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator