forma si reforma Nereguli financiare la adapostul statului

Ciprian BOJAN

            Aceasta, în conditiile în care, lunã de lunã, li se retine din lefuri procentul destinat bugetului asigurãrilor. Si mai grav, aceste lucruri se întâmplã în conditiile în care societatea pentru care lucreazã pare, vãzutã de afarã, mai mult decât înfloritoare. De altfel, paradoxurile se tin lant la SC Tunele SA. Sediul din Brasov este impunãtor, iar în fata acestuia sunt parcate masini de fabricatie germanã. Înãuntru, mobilier confortabil si tapiterii din piele. Ca sã nu mai vorbim de locuinta directorului general, Dan Pop, o adevãratã fortãreatã situatã pe strada Tomis, din Brasov si care valoreazã miliarde de lei.
            Seful Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Muncã, Doru Jebac, ne-a declarat, ieri, cã SC Tunele SA are de achitat o datorie în valoare de peste 2 miliarde de lei. În acest moment, angajatii acestei societãti nu beneficiazã de protectie socialã din partea statului, în cazul în care devin someri. „Din douã miliarde au achitat aproximativ 700 de milioane. Nu este de ajuns pentru a debloca situatia”, ne-a declarat Doru Jebac. O situatie similarã se regãseste si în ceea ce priveste fondul de pensii. Directorul Directiei de Muncã Brasov, Alexandru Comsa, ne-a declarat cã a efectuat, în luna decembrie a anului trecut, un control la SC Tunele SA, ca urmare a datoriei mari acumulatã de aceastã societate cãtre institutia pe care o reprezintã. „Între timp, au obtinut de la Ministerul Muncii esalonarea datoriei. Cu toate acestea, conducerea acestei societãti nu a început sã achite din suma pe care o datoreazã”, spune Alexandru Comsa. SC Tunele SA are, cãtre fondul de pensii, o datorie ce depãseste 2,5 miliarde de lei. Scadenta pentru prima transã este la data de 18 aprilie a.c. În acest moment, însã, angajatii nu se pot nici îmbolnãvi, nici pensiona, nici deveni someri.
            Liderul de sindicat de la SC Tunele SA Brasov, Gheorghe Paisa, spune cã situatia în care se aflã angajatii societãtii este de-a dreptul disperatã. „Oamenii de aici, sindicalisti sau nesindicalisti, nu se pot interna în spital, nu pot merge la agentia de somaj si nici la pensie nu pot iesi. Toate cazurile de spitalizare a trebuit sã le rezolvãm pe loc. Cum? Am plãtit pentru fiecare om în parte, pentru ca bolnavul sã nu fie nevoit sã suporte din buzunarul lui costurile spitalizãrii si tratamentului. Este greu. Cu pensionarii lucrurile stau la fel. Mergem pentru fiecare caz în parte si achitãm datoriile la fond. Iar acesti bani sunt de la Sindicat. Conducerea spune cã nu sunt resurse financiare. Nemultumirea este, oricum, totalã. Degeaba mã duc sã cer la conducere drepturile salariatilor. Aflu cã sacul este gol”, ne-a declarat Georghe Paisa, liderul sindical de la SC Tunele SA.
            Pentru o persoanã din exteriorul societãtii este greu de crezut acest lucru. Luxul afisat de SC Tunele SA contrazice afirmatiile liderului de sindicat. La fel si locuinta directorului general, ridicatã, cu sigurantã, din leafa de director al unei societãti comerciale cu probleme financiare, asa cum este Dan Pop. Si evaluatã la multe miliarde de lei.
            Directorul Dan Pop nu este nelinistit de datoriile mari pe care le are societatea pe care o conduce cãtre stat si nici de faptul cã acestea provoacã neplãceri oamenilor din subordinea sa. Ba, mai mult, explicatia oferitã a reprezentat pentru noi o adevãratã „lectie“ de economie. „Lucrãm cu statul. Iar statul nu are bani. Când lucrezi cu statul stii cã se plãteste greu. Apoi, datoriile nu sunt atât de mari. Dar, ele sunt accentuate de inflatie. De faptul cã inflatia fiind mare, datoriile se acumuleazã mai usor. Inflatia are rigorile ei”, îsi motiveazã Dan Pop neputinta de a onora drepturile de care beneficiazã subordonatii sãi.