"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
11/2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

pe banii dumneavoastra

Drumul dreptatii – Golgota  justitiabililor

avocat Louise GHEORGHE


            Vrem sã vã supunem atentiei unul dintre multele cazuri în care unii magistrati, fie din lipsã de profesionalism, fie din lipsã de preocupare pentru scopul în care exercitã aceastã profesie, îsi bat joc de justitiabili, trimitându-i de la Anna la Caiafa, fortându-i sã cheltuie sume colosale de bani, “sã-si piardã timpul prin sãlile instantelor de judecatã, lipsindu-i, pânã la urmã, de încrederea cã-si vor atinge scopul pentru care au recurs la aceastã modalitate de gãsire a dreptãtii. Cu o indiferentã greu de imaginat, instantele de judecatã îi poartã pe drumuri, în mod inutil, ani în sir, pentru cã nu reusesc sã-si stabileascã competenta, pentru cã nu reusesc sã se constituie în completul impus de lege, ori pentru ca solutiile pe care le dau sunt gresite, fiind casate, trimise înapoi la instantele de fond, schimbate, uneori întemeiat, alteori nu, dupã care urmeazã exercitarea cãilor de atac, în care iar sunt schimbate, iar trimise sau retinute, si tot asa, astfel încât justitiabilul, care oricum nu întelege ce se întâmplã, fie se lipseste de tot ce a cheltuit pânã atunci, fie merge înainte, în virtutea inertiei, cã dacã tot  a intrat în horã, trebuie sã si joace!
            Spre exemplificare, într-un litigiu ce se poartã din anul 2000 între D.I. si G.V., Judecãtoria sectorului 2, ca instantã de fond, pronuntã o hotãrâre, care, fiind atacatã cu apel, este anulatã, instanta de apel apreciind cã, pentru solutionarea în primã instantã a pricinii, competent era Tribunalul Bucuresti, Sectia Comercialã.
            Partea nemultumitã declarã recurs, recursul este admis, de cãtre Curtea de Apel Bucuresti, iar cauza este trimisã, pentru rejudecarea apelului, Sectiei Civile a Tribunalului.
            Sectia Civilã a Tribunalului rejudecã apelul, îl admite, si fixeazã termen pentru evocarea fondului, pronuntând o hotãrâre, în complet de doi judecãtori, care hotãrâre este atacatã cu recurs.
            Curtea de Apel pune, în discutia pãrtilor, calificarea cãii de atac, dupã care, aprecind cã este vorba de apel si nu de recurs, admite apelul, caseazã decizia Tribunalului, urmând a fixa termen pentru evocarea fondului, dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii.
            Ca atare, justitiabilul trebuie sã astepte redactarea hotãrârii, ceea ce înseamnã cel putin 20 de zile, dupã care trebuie fie sã astepte sã rãmânã definitivã hotãrârea respectivã, fie sã declare recurs împotriva acesteia, în situatia în care apreciazã cã nu este corectã, din punct de vedere legal.
            Dacã declarã recurs, termenul de judecatã în vederea solutionãrii recursului, va fi de aproximativ 6 luni, întrucât va fi judecat de cãtre Curtea Supremã de Justitie, la acest nivel termenele fiind extrem de mari.
            Fie cã recursul va fi admis, fie cã va fi respins, oricum, dosarul se va întoarce de unde a plecat, urmând a se evoca fondul, asta însemnând cã, practic, tot ceea ce s-a întâmplat pânã la acest moment cu privire la judecarea fondului, este nul, cã tot timpul în care dosarul s-a plimbat, de la o instantã la alta, este, fãrã putintã de tãgadã, timp pierdut.
            În atare situatie, justitiabilului nu-i rãmâne decât s-o ia de la capãt, pe acest lung, anevoios si costisitor drum al dreptãtii, pe care se îndoieste cã o va mai putea obtine, fie ca urmare a orbecãielii instantelor de judecatã, fie pentru cã nu mai are nici bani, nici puterea sã se mai plimbe pe drumul, transformat din drum al sperantei, în drumul Golgotei.
            Sunt, însã, si instante de judecatã, aflate la polul opus, în sensul cã sunt extrem de grãbite, neacordând termenele ce se impun a fi acordate, fie pentru pregãtirea apãrãrii, fie pentru a lua la cunostintã de înscrisurile depuse la dosar, fie din oricare alte motive. Sã nu mai vorbim de isteria care se creeazã când se apropie vacanta judecãtoreascã, si dosarele trebuie, dupã pãrerea unora, sã fie finalizate înainte de începerea vacantei!
            Dincolo de extremele pe care le-am prezentat, existã, însã, si magistrati care stiu pentru ce se aflã în fotoliul de presedinte al completului de judecatã, în sedintele prezidate de cãtre acestia procesul de înfãptuire a actului de justitie urmându-si drumul firesc. Nu spun cã acestia sunt putini, spun doar cã sunt prea multi, din categoria celor despre care am vorbit, la început.
            Care ar fi solutia, pentru a nu mai exista asemenea diferentieri, în rândul magistratilor? Cei tineri, sã învete de la acei care si-au purtat anii ocupând fotoliul de magistrat, pentru cã au ce învãta! Nu numai în ceea ce priveste justa solutionare a unei cauze, ci si alte lucruri, cum ar fi faptul cã, asa cum spunea un magistrat român în viatã, “Numai inteligenta si bunul simt au limite, nu si contariul lor”.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator