Pãi, în primul rând, pe lângã multe alte "rãbdãri prãjite", multe promisiuni. De exemplu, Ministrul Justitiei anuntã cã, urmare a modificãrilor iminente ale Codului penal, procurorii - care, conform hotãrârilor CEDO, nu pot fi asimilati magistratilor, (pentru cã nu sunt independenti, ci subordonati Executivului), nu vor mai putea aresta pe nimeni, aceastã mãsurã rãmânând numai în sarcina instantelor de judecatã. Dar ce va fi cu cei arestati pânã acum, de cãtre procurori?

            Corpul de Control al Primului Ministru, Ministerul Sãnãtãtii si Garda Financiarã anuntã, de asemenea, cã vor verifica modul în care a fost organizatã, anul trecut, licitatia pentru achizitionarea de medicamente anti-SIDA, care sunt cu 50% mai scumpe decât în SUA, de exemplu. Foarte bine. Dar cine va verifica lipsa de medicamente din farmacii, si preturile acestora, pentru polulatia majoritarã? Si lista poate continua, doar o stiti si singuri!

            Pastele mai aduce si majorãri de taxe, de exemplu: desi petrolul se ieftineste, în toatã lumea, în România se propune majorarea accizelor la carburanti! Cu toate acestea, lipsa de bani a bugetului este monstruoasã.

            Ce facem, însã, cu lipsa de bani a cetãteanului de rând, care devine aducãtoare de moarte?
            Sãrbãtorile Pastelui, ca toate marile sãrbãtorile, crestine sau laice, ale românilor, sunt, prin ele însele, si o formã de santaj, un apel la eterna si mioritica milã a românului: prin urmare, trebuie sã fim mai buni si mai iertãtori, si chiar suntem. De aceea, de Paste, spunem, cu toatã convingerea, pentru sufletul nostru: Doamne, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac! Dar dacã stiu?