Ne mirãm cum de s-a autosesizat asa repede procurorul Marian Petrescu în cazul “Andrei Gheorghe”.
            În timp ce sute de dosare zac prin birourile procurorilor, fãrã a avea vreo finalitate, în termenul pe care îl prevede legea, procurorul Petrescu analizeazã fotografiile unei reviste de scandal si retine, de acolo, cã Andrei Gheorghe primeste o tigarã sau douã.
            Ce simt optic dezvoltat are procurorul, încât, din fotografiile pe care le studiazã, constatã cã tigãrile contineau “iarbã” în loc de tutun. Norocul nostru cã existã laboratoare specializate, care infirmã previziunile sumbre ale acestuia.
            Crezându-se mai presus de lege, acesta se joacã de-a “baba oarba” cu Andrei Gheorghe, amenintându-l cu un mandat de arestare, ce nu avea nici un efect legal, acesta (mandatul) nepurtând semnãturile de autorizare pentru executarea lui.
            Ne punem întrebarea dacã, Procurorul General, nu trebuia sã ia o mãsurã mult mai durã fatã de un salariat ce pune în pericol libertatea unui cetãtean si viata familiei acestuia.
            Mutarea procurorului, de la o sectie la alta, seamãnã cu o minge de pin-pong ce traverseazã masa de la un capãt la altul.
            Am fi curiosi dacã ne-ar rãspunde Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie în ce articol, prevãzut în Codul Penal se încadreazã procurorul Marian Petrescu, plecând de la singurul fapt cã abuzul functionarului public împotriva persoanei este prevãzut în lege ca si abuzul în serviciu.
            Ar fi cazul, stimate domnule Procuror General, ca si institutia pe care o conduceti sã aibã, într-adevãr, o conduitã pe care Constitutia si legile acestei tãri o impun.