Dezavuat, minimalizat si, nu în ultima instanta, deturnat, scandalul provocat de esecul categoric al fotbalului românesc pe plan international s-a concretizat prin... stand by total, în ceea ce priveste masurile concrete, pentru îndreptarea starii de fapt.

Un dezastru fãrã... urmãri

            Dupã ce fotbalului românesc a pierdut ultima mare bãtãlie - meciul Danemarca - România -, precum si rãzboiul - calificarea la C.E. 2004 -, scandalul provocat de acest urias dezastru, care se va repercuta asupra fotbalului intern, nu a deranjat pe nimeni. Nu s-au înregistrat mãsuri concrete de demitere sau demisii care sã spele onoarea României, nu s-au anuntat planuri concrete de redresare a fotbalului national, nu s-a fãcut nimic constructiv, în privinta salvãrii a ceea ce a mai rãmas, din fotbalul românesc.
            În urma unui esec atât de categoric, mã asteptam ca responsabilii fotbalului românesc sã-si apere pozitiile - cum este si firesc – prezentând, însã, pe lângã argumentatia justificativã a dezastrului,  mãsurile pe care le au în vedere pentru redresarea acestui sport. Am constatat, însã, cã interesul personal sau de grup primeazã mult mai puternic la români în dauna interesului national.
            Adevãratii vinovati de actuala situatie sunt acuzati de cu totul si cu totul altceva si indirect de dezastrul Nationalei. Presedintele LPF, domnul Dumitru Dragomir, cât si Mircea Sandu, presedintele F.R.F. sunt acuzati insistent de blaturi si favoritisme, când ei de fapt sunt vinovati de pierderea calificãrii reprezentativei României la C.E. 2004, cu repercusiuni extreme pe plan intern si international.  Acuzatii acuzã, la rândul lor, pe tricolori cã ar fi jucat sub asteptãri si, astfel, a aparut esecul! Acuzã presa cã ar fi împotriva lor!

Concret

            Concret, Dumitru Dragomir, Mircea Sandu, Gheorghe Hagi, Ilie Dumitrescu, Cornel Dinu, Ovidiu Ioanitoaia s.a. au spus adevãrul, ceea ce este evident... existã coruptie, existã corupti, existã blaturi, existã decadentã moralã, si nu în ultimul rând, existã multã incompetentã. Toate acestea existã mai presus de presupunere, demonstrate nu numai prin vorbe, ci si prin acte.
A o spune, de nenumãrate ori, fãrã a limita fenomenul, dacã el nu poate fi eradicat, este echivalent cu ipocrizia.
            Oamenii din fruntea sistemelor trebuie sã fie perfect constienti de posibilitãtile pe care le oferã sistemele, de defectiunile pe care acestea le au, si trebuie sã aibã în vedere redresarea sistemelor.
            La concurentã existã oameni care doresc sã preia controlul sistemelor prin orice mijloace.

Este necesarã schimbarea?

            Dumitru Dragomir, pe care personal îl respect ca om, a dovedit cã este depãsit de evenimente! Dumnealui a lucrat în sisteme  complexe si a învãtat sã conducã. Aceste lucruri nu pot fi negate, atunci când îi sunt analizate trecutul si experienta, acum prezentate negativ. În spatele lui, însã, se aflã oameni, o armatã numeroasã de oameni, care ar trebui sã initieze actiunile menite sã relanseze fotbalul românesc.
            Lupta pentru putere existã si este binevenitã. „Concurenta“, nu de putine ori, se dovedeste a fi mai utilã decât „Puterea“ în realizarea obiectivelor comune. Problema este ca aceastã concurentã (care poate cã pânã la urmã va veni la cârma fotbalului românesc) sã aibã pârghiile necesare pentru redresarea acestui sport, sã aibã planuri concrete. Concurenta nu a prezentat, nici ea, un plan de mãsuri concrete. Însã, „Concurenta“ a acuzat, a cerut demisii, a spus lucrurilor pe nume si atât. Acest lucru, spune de la sine cã aceastã concurentã nu este pregãtitã sã preia „Puterea“, pentru cã, la fel au fãcut si actualii oficiali ai F.R.F. si L.P.F., au spus lucrurilor pe nume, dar nu au fãcut nimic mai mult.

Cine vine, domnilor?

            Un proverb românesc spune „Pestele de la cap se stricã si de la coadã se curãtã“. Este adevãrat, fãrã schimbãri la nivel de conducere nu se poate schimba mentalitatea sistemului. Dar cu cine schimbãm conducerea? Cu ce fel de mentalitate? Cu ce planuri vine cel „Ales“? Eu, pânã acum nu am auzit de vreun contracandiat, un nume concret pentru functia de presedinte a L.P.F. sau F.R.F.
            La „Oficiali“, la nivel legislativ, lucrurile stau binisor, dar la nivel executiv, nimeni nu impune nimic nou, nici un fel plan de promovare a intereselor nationale, pe termen scurt, mediu si lung nu existã în calculul oficialilor forului de specialitate românesc. De unde stiu? Pentru simplul motiv cã aceste mãsuri nu au fost anuntate. La fel, nici în cadrul „Opozitiei“. Toti se ceartã, din pãcate, pentru ciolan, si nimeni nu vine cu propuneri concrete.
            Dumitru Dragomir si Mircea Sandu sunt acum scuzati pentru simplul fapt cã se încearcã înlocuirea lor prin orice mijloace. Oare, dacã am fi mers pe acest principiu, am fi cãutat scuze, Revolutia Românã din ’89 ar mai fi putut avea loc? As mai fi putut scrie în prezent aceste rânduri?
            Atunci Schimbarea s-a fãcut prin toate mijloacele. Si, s-a mers mult mai departe. Aici nu este cazul! Este nevoie doar de schimbarea mentalitãtii. Se spune cã hotãrârea stã în mâinile conducãtorilor de cluburi. Deci, aici fotbalul românesc are o problemã! Conducãtorii de cluburi nu au mentalitatea necesarã pentru a suporta schimbãrile, nu au în vedere planurile pentru redresarea fotbalului national. Ei sunt principalii vinovati de dezastru, iar existenta în fruntea lor a acestor douã personaje este toleratã tocmai pentru faptul cã nu doresc Schimbarea.
            În final, concluzia este cã solutia ar fi, de fapt, chiar în curtea celor care doresc schimbarea! În final, Schimbarea de mentalitate poate sã vinã si de jos în sus!
            Când situatia a impus-o, s-a mai întâmplat acest lucru! Si s-a dovedit cã este repetabil!