Duminica, 23 martie 2003, la Sala Palatului au avut loc alegerile pentru noua conducere a Baroului Bucuresti si a Casei de Asigurari a Avocatilor din România - Filiala Bucuresti. În urma votului secret a fost ales Decan al Baroului Bucuresti, avocatul Cristian Iordanescu si Presedinte al Casei de Asigurari a Avocatilor din România - Filiala Bucuresti, avocatul Alexandru Ionica.             Redactia publicatiei noastre, prin avocatii sai, si ei membrii ai baroului si Casei de Asigurari, a fost prezenti la alegerile în discutie. Apreciind continutul spuselor pe fata, dar si cu suflet ale „Raportului de activitate al instantei de disciplina“ - prezentat de avocat Alexandru Ionica, membru marcant al Baroului Bucuresti pe finalul calitatii sale de presedinte al acesteia - va prezentim un rezumat al acestui raport, care cuprinde:

            - „Noi am apreciat, din totdeauna, cã starea de disciplinã a corpului de avocati este permanent în atentia justitiabililor, a opiniei publice, a societãtilor civile si a presei în general, si cã, deci, este bine sã avem grijã sã ne ocupãm stãruitor si permanent de comportamentul nostru deontologic si de sanctionarea acelora care-l încalcã pentru a ne pãstra astfel imaginea profesiei - la un nivel care sã se facã cinste si sã ne vadã bine frumusetea pãdurii.
            Sã stiti cã au existat plângeri ale justitiabililor, si chiar ale unor avocati - mult mai multe si mult mai grave decât cele introduse instantei de disciplinã - spre judecatã - de cãtre consiliul baroului!
            Avem cunostintã, stimate colege si colegi, de multiple abateri, unele foarte grave, atât prin contactarea mea personalã, la biroul de presedinte, cât si telefonic (pânã si din tarã).
            Din cauza necunoasterii faptului cã noi nu putem judeca decât dacã suntem sesizati, cu actiune disciplinarã, de cãtre Consiliu si Decanul Baroului - si sigur si din alte motive - unii ne-au jignit si chiar acuzat cã nu ne-am face datoria, ori cã pãrtinim incorectitudinea unor avocati, dovadã fiind faptul cã, personal, am fost chemat în judecata Curtii de Apel, Curtii Supreme de Justitie, Judecãtoriei Sector 4 Bucuresti si chiar în fata Instantei Superioare de Disciplinã a U.A.R.
            Nu e deloc plãcut sã constati, cã ti s-a fãcut, ca presedinte, aproape tot atâtea actiuni de chemare în judecatã, câte actiuni disciplinare a introdus Consiliul Baroului, comisiei de judecatã.
            Prestigiul profesiei este umbrit si de existenta în rândurile noastre, a unor avocate si avocati, care au fost ori sunt, în anchete penale sau condamnati.
            Sunt, de asemenea, avocati care se prezintã, fãrã vechimea legalã necesarã, si pun concluzii în fata unor instante la care nu au dreptul, ori practicã avocatura prin procuri notariale, sau nu elibereazã chitante, pentru onorariile pe care le primesc.
            Din cauza atâtor comportãri negative, sã nu ajungem, stimate colege si colegi, ca în poezia intitulatã „Forta majorã“ a distinsului nostru actor si om de culturã Ion Lucian, în care, vorbind de un proces între Iad si Rai, Raiul s-a gãsit în situatia sã cedeze si sã spunã Iadului cã: „N-avem cum sã ne apãrãm! Cu tot efortul nostru disperat, în tot Raiul n-am gãsit nici un avocat!“
            Lipsa implicarii, în curmarea atâtor abateri, a început sã ne ducã la o nepermis de neplãcutã imagine a prestigiului profesiei de avocat si asta într-atât, încât, se pare, a nu se mai vrea sã se vadã, frumusetea pãdurii de valorosi avocati - dintre care, noi, credem cã Raiul ar gãsi destui, cu care sã câstige procesul cu Iadul.
            Curaj, înseamnã a spune si nu! Iatã pentru ce vã invitãm la curajul de a spune nu, abaterilor disciplinare ale oricãrui coleg ori prieten, dintre noi!
            Împreunã, deci, sã facem tot ceea ce trebuie fãcut pentru pãstrarea onoarei si prestigiului avocaturii!
            De ce, împreunã? Pentru cã noi nu avem numai prieteni, avem si dusmani, avem si forte care ne sunt împotrivã.
            Sã nu suferim, stimate colege si colegi, si din cauza felului nostru de a fi, si anume al aceluia cã, dacã prin firea noastrã, nu suportãm ierarhia, nu înseamnã cã atunci când trebuie, sã nu o respectãm.
            Iatã pentru ce - a nu se ajunge la sanctiuni pe care nu le dorim - vã invitãm sã facem, împreunã, o permanentã campanie de prevenire a abaterilor - cu curajul de a le spune Nu - fie chiar si printr-o tragere de mânecã, ori atentionare amiabilã.
            Doamnelor, domnisoarelor si domnilor avocati, vãzând în dumneavoastra acest tineret aproape majoritar, care prin frumusetea lui ne încântã privirea si ne face mai încrezãtori în viitorul avocaturii, îngãduiti-mi, ca de la nivelul vârstei, experientei, satisfactiilor si necazurilor mele, sã vã adresez îndemnurile mele - ce se vor a fi crezul si dragostea mea pentru aceastã profesie de avocat.
            Acceptati-mã, deci, sã mã adresez, asa precum o fac!
            Voi, tineretul Baroului, sunteti, fãrã îndoialã, forta plinã de elan si putere - izvorâte din energia tineretii ce o aveti, dar sã nu cumva sã credeti cã numai voi puteti sã faceti totul!
            Fiindcã de putut, puteti, si nu vã rãmâne decât sã vreti, vã invit sã vreti, sã cãutati mijloacele de apropiere între generatii, cu multã bunãvointã, tolerantã si respect reciproc - astfel încât sã nu înlãturati sau minimaliza colaborarea dintre generatii, cãci nu întâmplãtor se spune: „dacã nu ai bãtrân, sã-l cumperi!“

(va urma)