E cât se poate de greu si corelezi actiunile mai multora, atunci când fiecare trage jarul pe turta lui! Aceasta pare si fie dilema contemporani care împiedici, în concret, politicienii vremii. Sunt determinante, în viata oamenilor, deciziile nivelurilor superioare, chiar daci lumea este condusi de idei pentru ci, aplicându-le, indivizii unei societiti intri în relatii directe, palpabile. Am convingerea ci studiul si experienta, împreuni cu încrederea în divin, ne pot ajuta si scipim de atractia malefici a riului, de exacerbarea egoismului, astfel ca realitatea si devini umani.

Puterea absoluta
corupe absolut

            Inevitabile însã, erorile fac parte din legile vietii. Este important, sã nu gresim nu atât în gândire, cât, mai ales, în fapte, în legi si reglementãri, fiindcã un rãu fãcut deja, de cele mai multe ori nu mai poate fi îndreptat. Si nimic nu poate fi bãtut în cuie, în afara importantei omului, în universul nostru. M-am îndoit, asadar, întotdeauna, de orice concept ce se declara definitiv si, cugetând, am concluzionat cã fiecare avem dreptul sã trãim. Extrem de important este însã si cum trãim, pentru cã dacã vietuim pur si simplu, fãrã demnitate, existenta nu ni se deosebeste de cea animalã.
            Acum, avem dreptul sã ne exprimãm convingerile, dar suntem obligati a ne folosi de o judecatã nepãrtinitoare, în tot ceea ce facem, ascultând, cu interes, pe cei din jur. Deciziile noastre pot fi deseori prea scumpe! Pot lovi si altii în noi! Numai actionând drept, putem proteja adevãrul vremurilor pe care le trãim, putem ajuta oamenii sã fie oameni, sã fie ei însisi. Pentru cã acela este cu adevãrat puternic, care dã dovada nefolosirii, fortei când Puterea îl reprezintã. Astfel, puterea corupe, iar puterea absolutã, corupe absolut! Si puterea absolutã duce la infatuare, ori înfumurarea poate genera actiuni nefondate în exercitarea puterii, împotriva chiar a intereselor majoritare. Astfel de actiuni sunt cele de legiferare si reglementare, dacã au caracter neconstitutional.

Regres al uzului democratiei

            Practicile neconstitutionale perpetuate sunt rezultatul nebãgãrii de seamã. Însã a accepta tacit situatia de cãtre cei ce ar trebui sã se sesizeze, dovedeste un regres al uzului democratiei, lucru ce este determinat de o instructie perimatã si de interese meschine. Dacã deciziile celor care reprezintã puterea, încalcã interesele celor care i-au mandatat, atunci ar trebui ca ultimii sã se manifeste si sã cearã schimbarea primilor. De aceea, protestele sindicale, din aceastã primãvarã nu sunt o surprizã. Imobilismul în gãsirea unor solutii viabile pentru economia româneascã în ansamblu si în particular, dovedit pe parcursul anilor de guvernare de dupã 1990, demonstreazã incompetenta si lipsa de vointã politicã si se reflectã asupra stãrii societãtii.

Puterea de stat

            Nu detine, printre oameni, nimeni adevãrul absolut, nici chiar sindicatele. Nimeni nu detine dreptatea totalã! Se spune însã cã dreptatea este de partea celui mai puternic, fizic sau economic! Însã, dupã Constitutie, puterea în societate ne se vede clar de cine este detinutã!? Detinerea puterii în stat nu are o definire primarã. Se spune doar, la articolul 2, cã suveranitatea nationalã apartine poporului român, si cã, nici un grup sau nici o persoanã nu pot exercita suveranitatea, în nume propriu. De asemenea, se scrie la articolul 1: “3. România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea si pluralismul politic, reprezintã valori supreme si sunt garantate”. Conceptul de democratie nu este nici el definit, iar organismele reprezentative ale puterii statului democrat, nu sunt enumerate si definite, de la început. Totusi, din articolul 58, se întelege cã Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tãrii.
            La articolul 59 se explicã felul cum sunt alesi parlamentarii, “prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale”.
            Din cele de mai înainte se întelege cã puterea în stat o exercitã Parlamentul, si doar el face legile!
            La articolul 80 se precizeazã: “1. Presedintele României reprezintã statul român si este garantul independentei nationale, al unitãtii si integritãtii teritoriale a tãrii.”
            Se întelege cã Presedintele este cel care detine al doilea nivel al puterii în stat, cu atât mai mult cu cât are si el dreptul de a prezida sedintele de guvern la care participã!
            Participarea sa, la sedintele de guvern, poate avea loc la cererea primului-ministru, în alte situatii decât cele specifice atributiilor prezidentiale. Aceste alte situatii nu sunt precizate, dar la articolul 80 se spune: “2. Presedintele României vegheazã la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritãtilor publice”, iar la articolul 86 scrie: “Presedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de impotantã deosebitã”.
            Presedintele poate deci convoca Guvernul, chiar dacã acesta nu îi solicitã participarea la sedintele de guvern, iar în temeiul articolului 80, alineatul 2, si a articolului 87, presedintele are în mod explicit dreptul constitutional, dar si obligatia de a interveni atunci când se încalcã legea fundamentalã în stat, sau când constatã cã autoritãtile nu-si fac datoria!