"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
12
Aprilie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

pe banii dumneavoastra

            Provizorat românesc

Într-o cladire veche, un sediu nou pentru
Judecatoriile Sectoarelor I, II, IV si V

avocat Louise GHEORGHE


            În vederea demarãrii procesului de reparare si consolidare a Palatului de Justitie din Capitalã, s-a gãsit o solutie, sens în care a fost dispusã mutarea Judecãtoriilor Sectoarelor 1, 2, 4 si 5 într-o clãdire aflatã pe str. Stavropoleus nr. 6.
            Personal, mã bucurã faptul cã Palatului de Justitie urmeazã a i se reda strãlucirea pe care o avea odinioarã, fiind o clãdire impozantã, menitã sã adãposteascã procesul de înfãptuire a actului de justitie. Este una dintre clãdirile în care s-a scris istoria Justitiei Române, una dintre clãdirile în care au prezidat sedintele de judecatã titani ai magistraturii române, în care au pledat maestrii ai avocaturii românesti. Salut aceastã initiativã si sper sã apuc ziua în care sã pledez în sãlile renovate, reconsolidate, ale acestei mãrete clãdiri, absolut necesarã în peisajul capitalei unei tãri.
            Dincolo de entuziasmul firesc, generat de aceastã initiativã, cum a devenit aproape obisnuintã la noi în tarã, vine si o dezamãgire, provocatã fiind de  solutia care a fost gãsitã, în vederea continuãrii activitãtii instantelor de judecatã ale Judecãtoriilor Sectoarelor 1, 2, 4 si 5 (singurele ce se mai aflau în Palat, la momentul la care s-a decis transferarea acestora), într-o altã clãdire, întrucât aceasta este total inadecvatã desfãsurãrii normale a sedintelor de judecatã, precum si a activitãtii serviciului de arhivã si registraturã, dat fiind spatiul insuficient, în care urmeazã sã se desfãsoare toate activitãtile menite înfãptuirii actului de justitie.
Sã nu mai vorbim de starea acestei clãdiri, care nu lasã deloc impresia unei clãdiri rezistente, nu are impozanta unei clãdiri în care se hotãrãste soarta oamenilor, si peste toate acestea, sãlile fiind mici, pe perioada canicularã, vor deveni adevãrate camere de torturã, atât pentru magistrati, cât si pentru justitiabili si, nu în ultimul rând, pentru avocati. Avem experientã în acest sens, de la Curtea de Apel Bucuresti!
            Care o fi fost ratiunea, pentru care a fost aleasã tocmai aceastã clãdire, nu stim. Stim, însã, cã existã, în Capitalã, multe alte clãdiri pe care, Ministrul Justitiei le-ar fi putut avea în vedere, dar, din nou, ne lovim de atitudinea teoreticianului în fata unor necesitãti impuse de practicã, pe care nu are de unde sã le cunoascã, atâta timp cât nu face nimic spre a le cunoaste. Câti dintre reprezentantii Ministerului au venit sã constate modul în care oamenii se înghesuie în sãlile de judecatã ale Curtii de Apel Bucuresti, sau ale Tribunalului Bucuresti? Câti dintre ei au transpirat, în sãlile supraîncãlzite, în care sistemul de aer conditionat nu functioneazã? Refuz sã cred cã nu existã solutii, am convingerea cã aceastã stare de lucruri este generatã, în primul rând, de lipsa interesului celor care, prin pozitia pe care o ocupã în sistem, sunt obligati sã-l aibã. Este obligatia lor, atât profesionalã cât si moralã, sã creeze conditii optime pentru a fi  realizat scopul pentru care toti oamenii se aflã acolo, nu sã fie nevoiti magistratii sã tot suspende sedintele de judecatã, din lipsã de aer, sau sã reziste eroic, în sala ticsitã de oameni, si sã se mai si concentreze, la nivel maxim, pentru a solutiona cauzele deduse judecãtii.
            Psihologii sunt consultati atunci când se iau asemenea hotãrâri, cu privire la conditiile în care urmeazã sã-si desfãsoare activitatea cei care participã la înfãptuirea actului de justitie? Sunt convinsã cã nu, desi apreciez cã este imperios necesar acest lucru. Cu ajutorul acestora, s-ar putea stabili nivelul maxim de concentrare, în functie de conditiile de lucru, si am convingerea cã nici un psiholog nu si-ar da avizul pentru functionarea, în scopul desfãsurãrii actului de justitie, a clãdirii nou-destinate judecãtoriilor.
Puterea de concentrare fiind diminuatã, datoritã conditiilor despre care vorbeam mai sus, nu ne rãmâne decât sã ne asteptãm la solutii nu totdeauna dintre cele mai bune, si, cã si pânã acum, sã recunoastem cã, de cele mai multe ori, nu magistratii sunt de vinã pentru aceastã stare de lucruri, ci în primul rând cei care îi sfideazã, obligându-i sã-si desfãsoare activitatea în conditii cu mult inferioare celor din perioada comunistã.
            Desi Ministerul manifestã dezinteres pentru proprii sãi subordonati, se mai trezesc, oaresce parlamentari, sã ne arate cã Ministerul este capabil sã aibã si grija avocatilor, venind cu aberanta propunere, în sensul de a fi trecutã avocatura în subordinea acestui minister. Sã nu uitãm cã aceastã propunere vine din partea unor fosti „capi” de ministere (de Interne si al Justitiei), sã nu uitãm si sã tragem concluzia ce se impune: „Lupul pãru-si schimbã, dar nãravul, ba!”.
 Sumar Articolul precedent Articolul urmator