"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
13
Mai 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă
stiati ca exista?

            Culegere de practica judiciara pe anii 1999-2002

Recursul in interesul legii

- drept civil, drept procesual civil; - drept comercial si contencios administrativ
- drept penal; -drept procesual penal

autori: Stefan Albert, Mariana Zarafiu, Diana Manole, Lucia Uti, Daiana Canangiu, Daniela Pop;
coordonatori: Mariana Alexandrescu, Cristian Jora

avocati Betinio DIAMANT si Elena BLÂNDU - Baroul Sibiu

            Asa cum se aratã în cuvântul înainte al autorilor, au fost evidentiate, în  aceasta culegere, problemele “deosebite si, nu de putine ori, controversate, ivite în practica instantelor judecãtoresti”; autorii mai mentioneazã, în acelasi cuvânt înainte, cã “Scopul urmãrit prin elaborarea acestei culegeri a fost acela de a cunoaste practica instantelor judecãtoresti si  de a contribui la unificarea acesteia”.

            Insã, în legãturã cu aceasta, trebuie sã arãtãm cã, prin O.U.G. nr. 138/2000 s-a modificat art. 329 Cod procedura civila care, în vechea reglementare, avea urmãtorul continut: “Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitarã a legii pe tot cuprinsul tãrii, sã cearã Curtii Supreme de Justitie sã se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferitã din partea instantelor judecãtoresti.
            Deciziile prin care se solutioneazã sesizãrile se pronuntã de cãtre sectiile unite si se aduc la cunostinta instantelor judecãtoresti, de cãtre Ministerul Justitiei. Solutiile se pronuntã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoresti examinate si nici cu privire la situatia pãrtilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.”
In prezent, art. 329 Cod procedura civila are urmãtorul continut: “Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, are dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul României, sã cearã Curtii Supreme de Justitie sã se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecãtoresti.
            Deciziile prin care se solutioneazã sesizãrile se pronuntã de cãtre Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Solutiile se pronuntã în interesul legii si nu a au efect asupra hotãrârilor judecãtoresti examinate.” Si, deci, practica instantelor judecãtoresti, exprimatã prin deciziile Sectiunilor Unite, nu mai este un factor determinant în unificarea practicii instantelor judecãtoresti (sub acest aspect, s-a realizat o uniformitate de solutii în penal, cât si în civil, deoarece, în penal, niciodatã nu a existat o reglementare în sensul fostului art. 329 Cod procedura civila, nu se mai poate sustine cã, în privinta deciziilor pronuntate de Sectiile Unite, date în baza art. 329 Cod procedura civila, acestea ar constitui izvor de drept; se poate, însã, sustine, cã practica judiciarã este izvor de drept si contribuie la unificarea jurisprudentei instantelor noastre, în urmãtoarele ipoteze: în cazul art. 315 Cod procedura civila, care prevede: “În caz de casare, hotãrârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitãtii administrãrii unor probe, sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului”, în ipoteza deciziilor Curtii Constitutionale, prin care se admite o exceptie de neconstitutionalitate, si în privinta cãror decizii Legea nr. 47/1992, modificatã, prevede cã se publicã în Monitorul Oficial si sunt obligatorii pentru instante in ipoteza prevãzutã de art. 7 din Legea nr. 105/1992, în care se aratã: “Continutul legii strãine se stabileste de instanta judecãtoreascã prin atestãri obtinute de la organele statului care a edictat-o, prin avizul unui expert, sau prin alt mod adecvat” si, deci si jurisprudenta strãinã poate fi folositã pentru dovedirea continutului legii strãine.
            Structura lucrãrii este clasica si cuprinde: cuvântul înainte la care ne-am referit, cuprinsul, spetele (împãrtite pe urmãtoarele ramuri: drept civil, drept procesual civil, drept comercial si contencios administrativ, drept penal si drept procesual penal), indicele alfabetic.
            Considerãm cã au fost alese, în bunã parte, spete semnificative; culegerea este destul de voluminoasã si indicele alfabetic faciliteazã gãsirea spetelor, de catre cei interesati de anumite probleme.
            Lipsesc însã notele de comentarii ale unor solutii (afarã de câteva scurte mentiuni).
(va urma)

 Sumar Articolul precedent Articolul urmator