"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
13
Mai 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

libertatea de dupa gratii

            Folosirea fortei în institutia penitenciara

Presiunea detinutilor (II)

dr. Florian GHEORGHE

            Faptul ca, în unitatile de detentie apar, deseori, acte de violenta - mai ales între detinuti - nu surprinde pe nimeni: tensiunile inerente vietii carcerale, reglarile de conturi, lupta pentru putere, neîntelegerile cu personalul, abandonarea de catre familie, neachitarea unor datorii etc., sunt printre cele mai frecvente motive care incita anumiti detinuti si-i agreseze pe altii. La acestea, mai trebuie si adaugam pe cele care deriva din suprapopularea spatiilor, inactivitatea prelungita, greutatile de a contacta persoanele de decizie, teama sau dorinta de a fi transferat în alta unitate, contestarea unor sanctiuni considerate arbitrare...

(urmare din numarul trecut)
            Pentru a depãsi stresul, uneori, este nevoie de a asista persoana în cauzã de asa manierã, încât ea sã evalueze, mai bine, locul si rolul sãu, în situatia de viatã: împãrtindu-si gândurile si sentimentele, individul descoperã, în compania psihologului, semnificatii personale noi, despre el si lumea în care trãieste.
            Omul are tendinta de a-si fãuri scopuri care au semnificatie pentru el si cautã sã-si dovedeascã superioritatea. Pentru aceasta, fiecare îsi dezvoltã un stil  unic de viatã, centrat fie pe superioritatea intelectualã, fie pe cea materialã, artisticã, hobby etc. Cu cât individul are interese sociale mai dezvoltate, scad sentimentele sale de inferioritate si alienare. A explora scopurile si modalitãtile de actiune gresite, a elimina iluziile si ambitiile nerealiste, a schimba credintele persoanei, a-i da alte orientãri în viatã aduc, dupã sine, remedii si în problematica stresului. În acest context, individul constientizeazã faptul cã se poate schimba, cã are o mare responsabilitate personalã, dacã aspirã la obtinerea maturitãtii.
            În alte cazuri, se dovedeste utilã „învãtarea de afirmare“ care este centratã pe corectarea sau dezvoltarea unor abilitãti sociale: relationarea interpersonalã eficientã, exprimarea adecvatã a mâniei sau refuzului, acceptarea faptului cã individul are dreptul sã-si exprime gândurile, sentimentele sau dorintele. Este vorba, deci, de a însusi un stil comportamental afirmativ, întelegând totusi cã afirmarea nu înseamnã agresiune si nici a ignora pe ceilalti. La toate aceste abilitãti, se mai adaugã acceptarea incertitudinii, asumarea riscului, schimbarea propriului limbaj, folosirea umorului.

Eliberarea de stres

            Deseori, rezultate foarte bune în administrarea stresului au exercitiile de relaxare, plimbare, grãdinãrit, jogging, biblioterapie.
O atitudine întelegãtoare, atentã, cooperantã fatã de ceilalti, are ca rãspuns nu numai întelegerea, apropierea, bunãvointa, ci si modificarea favorabilã a moralului întregului colectiv din care facem parte. Cercetãrile de psihologie socialã au arãtat cã performantele unui grup de muncã, ca si confortul psihic al membrilor componenti, depind, în mod direct, de relatiile interpersonale si, îndeosebi, de spiritul de cooperare care animã colectivul orientat cãtre atingerea unor teluri comune.
            Mai existã si alte modalitãti constructive de a ne elibera de stres (nu toatã lumea face atac de cord!). Având în vedere cã cei stresati se izoleazã, de obicei, de oameni, primul lucru în lupta contra efectelor stresului este de a fi convinsi cã existã oameni care pot întelege profund dificultãtile muncii noastre si ne pot ajuta la nevoie. Important, în aceste situatii, este sã exprimãm deschis resentimentele si frustrãrile acumulate în ani de zile: aceasta va aduce o liberare a tensiunii, o usurare reconfortantã.
            Pe cât posibil, vor fi evitate tehnicile negative de rezistentã - cafea, alcool, fumat - în avantajul celor pozitive - hobby, odihnã, exercitii fizice, relaxare, imagerie mentalã („visarea“ unor scene calme ca plimbarea printr-o pãdure linistitã). În situatiile tensionate, este foarte importantã stãpânirea vocii, pentru a-i relaxa pe cei din jur si mai ales, a fi adecvat de insistent, adicã plasat undeva între excesiv si revendicativ si prea umil. Pentru un gardian, pare firesc sã dea ordine tot timpul, dar a asculta ce spune „celãlalt“ este, de obicei, considerat primul semn al unei relationãri adecvate. Deci, sã învãtãm sã ascultãm pentru a întelege corect problemele celor din jur si a putea negocia solutiile cele mai adecvate.
            O bunã conditie fizicã aduce o îmbunãtãtire spectaculoasã a rezistentei în fata stresurilor de orice fel: senzatia de bunãstare fizicã influenteazã puternic impresiile individului privind ambianta în care trãieste si lucreazã. Dar vigoarea fizicã este întâi de toate o problemã personalã, o decizie a fiecãruia.
            În abordarea stresului, care rezultã din natura ocupatiei, tehnicile de reducere a acestuia sunt esentiale în dezvoltarea disciplinei necesare, organizãrii timpului, cresterii rezistentei fizice si emotionale, dezvoltãrii abilitãtii de a lua decizii si mentinerea controlului emotional si fizic în situatii stresante. În plus, personalul din penitenciare, femeie sau bãrbat, care supravietuieste stresului din sine însusi, din organizatie si din mediul de muncã, va avea beneficii din experienta sa: individul care s-a descurcat cu o varietate de situatii de crizã, obtine un nivel de maturizare, echilibru, judecatã sãnãtoasã si auto-încredere crescutã, rar egalate, în alte ocupatii.
            Sursa Bibliografica: Lucian C. Alexandrescu, „Stresul psihic“ in „Tratatul de sanatate mintala“, vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000, pag. 200-207.

(va urma)

 Sumar Articolul precedent Articolul urmator