Toata lumea recunoaste pelicanul: lung de cca. 1,8 m, masiv, cu aparente greoaie, de culoare alba, cu remigele (penele de zbor) negre, ca la barza, cu o punga extensibila de piele (galbena) sub ciocul lung si turtit, de sus în jos. Pelicanii, aceste pasari arhaice, ramase din era tertiara, si-au diminuat mult efectivele, in ultimele decenii. Locurile lor de cuibarit s-au redus treptat, ca urmare a patrunderii factorului antropic, astfel încât pelicanii au disparut, cu desavârsire, din vestul si centrul Europei. Corpul mare, relativ usor, al pelicanilor, nu le permite sa se scufunde dupa hrana lor, ei pescuind numai la adâncimea la care ajung cu ciocul si cu gâtul întins. PELICANUL CRE} are o nuanta murdara, fara tenta de roz, iar in zbor, dedesubtul aripilor, nu este conturat cu negru, ca Pelicanul Comun, ci cu un gri-maroniu, sters. Pelicanii sunt pasari migratoare.
            Pe de alta parte, nu vreau sa creez confuzie si, deci, precizez ca nu vorbesc despre acel „parchet“ pe care se paseste (desi, uneori, exista confuzie, la acest nivel...), ci de acel parchet care ar trebui, într-o tara în care se respecta Legea, sa apere interesele cetatenilor.
            Acest parchet, pe care as vrea sa mi-l imaginez ca nu îl calca nimeni în picioare, la noi, din pacate, des, este departe de a "straluci" prin curatenie morala. Aservit "partidului ce se vrea unic", prin ministrul activist interpus, el, parchetul, face gafa dupa gafa.
La Bucuresti aresteaza la ordin. În tara, des, la fel. Cu ce consecinte? Cei napastuiti, daca au capacitatea de a se apara, târâie, si pe buna dreptate, imaginea României la Strasbourg si în alte parti. Facându-i de râs pe... procurorii si judecatorii implicati.
Ma gândeam la suspecta graba cu care parchetul constantean face apel într-o cauza primejdios de exploziva. O cauza în care, poate, Strasbourgul va judeca, mai târziu, si dovedi greseli în serviciu al unui Guvernator de banca nationala, de fapt a administratiei.
Pot întelege ca un parchet sau altul functioneaza "la ordin". Nu vreau sa cred, însa, ca un astfel de ordin poate fi dat fara a masura consecintele posibile. Politica este un joc subtil. Joc în care, daca nu masori riscurile greselii, ea, greseala, se întoarce împotriva celui care a facut-o. Cu implicatii greu de curatit.
            Gafele repetate ale ministrului de resort îi sunt, oare, imputabile? Daca o ascultam, spunând prin propriul minister ca "asa vrea seful", atunci da? Vorbim, oare, doar de o unealta? Vorbim, oare, de incapacitate de calcul? De… pelicani??
Cert, suspecta graba a parchetului constantean "pute". În primul rând, a prostie, dar nu numai.