"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 13 Mai 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

	conexiuni             Consideratii despre dreptul musulman Institutii juridice specifice (II)
	Cristina-Maria FLORESCU, studenta, Facultatea de Drept, Universitatea “N. Titulescu”

            Regulile generale privind devolutiunea (transmiterea) mostenirii, în dreptul Islamului, sunt regãsite în Coran, precum si în anumite Hadith-uri. În acest sistem traditional de drept, caracteristicã este reglementarea vocatiei succesorale. Sunt cunoscute trei ordine (clase) de mostenitori: zauil-faraid, hasbah si zauil-arham.
             În primul ordin, intrã acei mostenitori care au dreptul la o parte ereditarã (numitã faridah) a cãrei întindere este fixatã prin textele Coranului. Ei sunt în numãr de doisprezece, începând cu ascendentii pe linie paternã, continunând cu fratii uterini, sotul, sotia, fiica si terminând cu surorile, mama etc. Se observã cã fiul si fratii nu se regãsesc în aceastã categorie. Pãrtile acordate succesibililor sunt de 1/2, 1/4, 1/8, 2/3, 1/3, 1/6, dar aceste fractiuni pot fi reduse, dacã succesorul vine în concurs cu un anumit comostenitor.
            Clasa (ordinul) hasbah vine la succesiune în absenta celor amintiti mai sus, iar dintre aceasta fac parte trei subcategorii de mostenitori: a) rudele masculine ale defunctului: fiul acestuia, sau, în lipsã, descendentii acestuia, tatãl, fratii, sau, în lipsã, descendentii lor; b) fiicele defunctului, fiicele fiului sãu, surorile sale; c) surorile defunctului, când vin în concurs cu fiicele defunctului sau cu fiicele fiului sãu.
            Regula de bazã a acestei categorii este cã hasbahii dintr-o subcategorie, care vin la succesiunea lui de cujus, exclud pe ceilalti hasbahi, din clasele urmãtoare. De asemenea, în fiecare subcategorie, hasbahii cei mai apropiati îi exclud pe cei mai îndepãrtati. La egalitate de grad, hasbahii uniti cu defunctul, printr-o dublã legãturã de rudenie, exclud pe cei care au numai o singurã legãturã de rudenie cu acesta.
            Cel de-al treilea ordin de succesori, zauil-arham, include rudele care nu apartin celor douã categorii enumerate si descrise mai sus. Acest din urmã ordin cunoaste o diviziune în patru clase: a) în cea dintâi, sunt incluse toate rudele legate de de cujus (adicã de persoana fizicã despre a cãrei mostenire este vorba), prin fiicã, fiica fiului si descendentii lor, la infinit, fãrã deosebire de sex; b) în clasa a doua sunt cuprinsi ascendentii exclusi de la succesiune, în orice grad; c) într-o a treia clasã, intrã descendentii fratilor si surorilor defunctului, în orice grad; d) o a patra clasã este compusã din unchii din partea mamei si fratii uterini ai mamei, mãtusile si descendentii lor.

“Nu exista natiune care si nu-si iubeasca legile, deoarece legile ei sunt obiceiurile ei.” (Montesquieu, “Caiete”)

            Aceastã prezentare a modului în care se face transmiterea succesiunii în dreptul musulman se doreste a fi una simplificatã; ea este proprie numai ritului Malekit (rãspândit în tãrile maghrebiene si în Africa occidentalã). Celelalte rituri au reguli succesorale diferite. Cercetãtorii în drept comparat au relevat faptul cã diferentele cele mai însemnate dintre dreptul siit si cel sunnit se manifestã tocmai pe târâm succesoral.

            O altã institutie caracteristicã dreptului musulman este reprezentatã de Wakâf. Prin Wakâf sau Habous (în tãrile maghrebiene) se întelege destinarea unui bun unei opere cu caracter pios sau de interes general, persoana constituitorului pãstrându-si facultatea de a atribui uzufructul sau uzul bunului respectiv, fie unor beneficiari intermediari, fie chiar lui însusi.
Originea unei astfel de institutii trebuie cãutatã într-un Hadith potrivit cãruia Profetul Mahomed ar fi dat sfat supusilor sãi de a imobiliza un fond pentru a nu putea fi vândut, donat si nici mostenit si de a folosi veniturile pentru ritualuri, conform traditiei. Efectul unei astfel de institutii juridice a constat în scoaterea din circuitul juridic civil a unei însemnate pãrti din bunurile imobile. Obiect al Wakâf-ului pot fi latifundiile, constructiile, plantatiile, recoltele neculese, bibliotecile etc. Exemplificãm asupra modului în care opereazã un Wakâf constând într-o sumã de bani: suma respectivã este împrumutatã unui comerciant, care o va folosi în activitatea sa si va remite o parte din beneficiile obtinute administratorului Wakâf-ului care, la rândul sãu, le va folosi în scopuri caritabile. Comerciantul, în exemplul oferit, este un beneficiar intermediar, întrucât scopul final este unul caritabil (cãruia Wakâf-ul este dedicat). Administrarea Wakâf-ului revine unui nazâr, care o exercitã astfel dupã cum s-a statuat în actul constitutiv.

            (dupã Victor Dan Zlãtescu, “Geografie juridicã contemporanã”, Ed. ªtiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1981; N. Popa, “Teoria generalã a dreptului”, Ed. Actami, Bucuresti, 1998)

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator