(urmare din numarul trecut)
Cu credintã, deci, implicati-vã cu încredere si onestitate,
nu numai în exercitarea profesiei si a relatiilor cu clientul, ci
si cu adversarul avocat, care sã vã rãmânã
doar adversar, si nu dusman!
Implicati-vã, cu hotãrâre, în actualele si, mai
ales, în viitoarele alegeri ale organelor de conducere ale avocaturii,
dar si în realizarea, în Baroul Bucuresti, a unei vieti cultural-artistice
si sportive, precum a fost „Avoclub“ (Clubul Cultural-Artistic si Sportiv
al Avocatilor), al cãrui organizator si director am fost, mai mult
de 3 ani de zile, când, dupã realele lui succese, evidentiate
atât în presa, radioul si televiziunea acelor vremuri, precum
si de personalitãti marcante ale culturii, teatrului, presei si a
magistraturii românesti - a fost desfiintat de doamna Maria Bobu,
fost ministru de Justitie.
Implicati-vã si în reeditarea „Jurnalului Baroului“ (sau dati-i
alt nume), ca organ de presã al profesiei noastre, si fãceti-le,
cu dragoste - cãci dragostea schimbã toatã lumea!
La baza nobletei profesiei noastre, faceti sã stea nu zapisul de
noblete dãruit de înaltul magistrat d’Aguesseau, ci credinta,
cinstea si tãria de caracter!
Sã nu uitãm cã suntem datori sã dãm prinosul
nostru de recunostintã ilustrilor nostri înaintasi, care au
pus temelia profesiei noastre si ne-au dat onoarea de a fi avocat - onoare
pe care sã nu o afisãm ostentativ, ci sã lãsãm
pe semeni sã ne-o recunoascã.
Nu uitati cã avocatura
- la propunerea mea si cu aprobarea acesteia de cãtre Congresul U.A.R.
din 20 iunie 1998, are o zi - Ziua Avocatului din România, 24 iunie,
si patron al acesteia, Sfântul Ioan Botezãtorul.
Dati-i cinstea cuvenitã, an de an, precum o fac barourile occidentale!
Viitorul avocaturii depinde de tineretul avocaturii, de voi, cãrora
m-am adresat, cãci nobletea profesiei noastre constã, nu numai
în spusele mele, cât, mai ales, în spusele regretatului
V. Pârvan - adresate tineretului universitar, la Cluj, în 1918
- cãrora le-a spus sã tinã minte, cã: „Singura
noblete adevãratã, în lumea muritorilor, este cinstea
si tãria de caracter. Fãrã ea, toatã învãtãtura
de pe lume, tot talentul creator, e un simplu amuzament egoist. Când
oamenii tãi te urcã în vârful piramidei sociale,
(cum avocatul asa si este) - trebuie sã arzi tot sufletul, pentru
a rãmâne acolo, nu pentru tine, cã tu esti decât
un trecãtor, ci pentru idealul lor, pe care tu, nu trebuie sã-l
lasi sã decadã“.
Îmi închei exprimarea gândurilor curate, de veteran al
luptelor - de peste 45 de ani - la bara avocatilor - cu speranta cã
ati înteles cã în viatã, trebuie sã învãtãm
nu numai cum sã trãim, ci si chiar, cum trebuie sã
murim: în demnitate.
(Din Raportul
instantei de disciplina a Baroului Bucuresti)
Sumar 
Articolul
precedent 