"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
13
Mai 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

 

putere si justitie

   Opinia Justitiabilului:

Calareti pe deselate (II)

Virgil FIRU, Târgu Jiu


             „In virtutea dreptului la cuvânt, va trimit alaturat câteva consideratii legate de functionarea institutiilor Puterii, an raport cu Constitutia actuala. Poate ca, la revizuire, se va tine seama de ele“.


            Vom fi judecati de istorie, asa cum noi, cei de azi, ne îndoim poate de vointa celor din trecut, în momente importante! Iatã cã, din articolele 59, 80, 87 si din altele, cum este articolul 101, unde se specificã faptul cã Guvernul exercitã conducerea generalã a administratiei publice si cã, în îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereazã cu organismele sociale interesate, recte sindicatele, dar si pe mai departe, din articolul 107, referitor la cazurile în care se poate face uz de dreptul de a emite ordonante de urgentã, din articolul 114, referitor la legea specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, coroborate cu articolul 20, privind drepturile omului, unde se spune cã dispozitiile constitutionale privind drepturile si interesele cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte, si cã au prioritate reglementãrile internationale si, de asemenea, cu reglementãrile D.U.D.O., cu privire la puterea în stat, de la articolul 21, alineatul 3: “Vointa poporului trebuie sã constituie baza puterii în stat; aceastã vointã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri nefalsificate,  care sã aibã loc, în mod periodic, prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret, sau urmând o procedurã echivalentã, care sã asigure libertatea votului”. Se întelege cã puterea în stat în România este atributul poporului si este reprezentatã prin autoritãtile publice de stat, care sunt: Parlamentul României, Presedintele României si Guvernul României!
            Deci adevãrul, dacã nu absolut, cel putin referitor la democratie, este cã puterea popularã e baza organizãrii sociale si politice!? În consecintã, nimeni nu poate exercita puterea popularã în nume propriu, nu poate confisca puterea de decizie, pentru a încerca sã impunã vointa proprie sau a unui grup de interese, fãrã ca efectele unor asemenea hotãrâri sã nu fie lovite de nulitate!?
As putea spune cã nu mai este nimic de comentat, mai ales cã, în declaratiile lor, unii lideri incontestabili ai statului s-au ascuns dupã deget, de nenumãrate ori, atunci când a fost vorba sã îsi ia rãspunderile în serios. Se clarificã si problema punerii în pericol a sãnãtãtii unei mari pãrti a populatiei, si cea a arogantei guvernelor post-comuniste. Prevederile constitutionale ale articolului 22, alineatul 1, care spune cã dreptul la viatã, precum si dreptul la integritatea fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate, mã fac sã înteleg cã “grosul” activitãtilor guvernelor post 1990 au fost si sunt în continuare neconstitutionale! Situatia controlului total al puterii în stat de cãtre Guvern, adicã a ocolirii Parlamentului si Presedintelui, reiese ca neconstitutionalã, dacã urmãrim, în Constitutie, cazurile în care Curtea Constitutionalã poate actiona, pentru a declara neconstitutionale diverse acte normative sau legi.
Astfel, în articolul 144, scrie cã printre alte atributii, Curtea Constitutionalã le mai are si pe urmãtoarele: “(a) se pronuntã asupra constitutionalitãtii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor douã Camere, a Guvernului, a Curtii Supreme de Justitie, a unui numãr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei”.
            Celelate atributii, sunt legate de alte domenii.
            Dar, si în ce priveste Parlamentul, acesta are câteva atributii care excepteazã Guvernul de la legiferare. Astfel, articolul 72, la paragraful 3, aratã care sunt legile organice care intrã în obligatiile legiferãrii de cãtre Parlament, între care figureazã: (i) statutul functionarilor publici; (j) contenciosul administrativ; (k) regimul juridic general al proprietãtii si al mostenirii; (l) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele si protectia socialã...; (r) celelalte domenii pentru care, în Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.
            Recentele actiuni guvernamentale în ce priveste fondurile CNAS, pauzele la eliberarea de medicamente compensate sau gratuite, dar si prevederile articolului 43 din Constitutia României, referitoare la nivelul de trai, care spune cã statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã si de protectie socialã, de naturã sã asigure cetãtenilor un nivel de trai decent, ca si sondajele de opinie si sesizãrile sindicatelor asupra scãderii dramatice a nivelului de trai, rezultã cã Parlamentul, dar si Presedintia, ar fi trebuit sã fie mult mai apropiate de cetãteni pe parcursul timpului, sã se intereseze mult mai profund de Reformã, iar nu sã lase totul pe seama guvernantilor!
            Totodatã, la articolul 54 se spune cã, indiferent de cetãtenie, oamenii trebuie sã-si exercite drepturile si libertãtile constitutionale cu bunã-credintã, fãrã sã încalce drepturile si libertãtile celorlalti.
            Sã înteleg, asadar, cã, dacã ar fi existat vointã politicã din 1990 încoace, ar fi fost stãvilite erorile care ne-au lezat interesele si atunci stadiul de dezvoltare economicã si socialã al României ar fi fost cu totul altul?! Sã înteleg cã motiunile de cenzurã nu sunt singurele posibilitãti de blocare ale actiunilor abuzive ale guvernantilor?! Sã deduc, din cele de mai sus, cã toti cei ce au criticat si mai criticã actiunile revendicative ale sindicatelor, nu cunosc prevederile constitutionale care se leagã de obligatiile statului fatã de cetãteni?!
            Indiferent de interpretãrile ce se dau continutului Constitutiei, nu se poate eluda faptul cã guvernantii, de pânã acum, au cãlãrit pe deselate Parlamentul, rãmânând o dilemã faptul cã acesta nu a ripostat pe mãsurã, tinând cont cã este organul reprezentativ al puterii populare!?


 Sumar Articolul precedent

Articolul urmator