| "Societatea nu are dreptul să mă judece, când
nu este în stare să mă apere" Istrate Micescu |
|
NUMARUL 13 Mai 2003 |
| Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor
omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă |
||
|
putere si justitie Opinia Justitiabilului: |
|
Virgil FIRU, Târgu Jiu |
|
„In virtutea dreptului la cuvânt, va trimit alaturat câteva consideratii legate de functionarea institutiilor Puterii, an raport cu Constitutia actuala. Poate ca, la revizuire, se va tine seama de ele“. |
Vom fi judecati de istorie, asa cum noi, cei de azi, ne îndoim
poate de vointa celor din trecut, în momente importante! Iatã
cã, din articolele 59, 80, 87 si din altele, cum este articolul
101, unde se specificã faptul cã Guvernul exercitã
conducerea generalã a administratiei publice si cã, în
îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereazã cu
organismele sociale interesate, recte sindicatele, dar si pe mai departe,
din articolul 107, referitor la cazurile în care se poate face
uz de dreptul de a emite ordonante de urgentã, din articolul
114, referitor la legea specialã de abilitare a Guvernului pentru
a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice,
coroborate cu articolul 20, privind drepturile omului, unde se spune
cã dispozitiile constitutionale privind drepturile si interesele
cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã
cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si
cu celelalte tratate la care România este parte, si cã
au prioritate reglementãrile internationale si, de asemenea,
cu reglementãrile D.U.D.O., cu privire la puterea în stat,
de la articolul 21, alineatul 3: “Vointa poporului trebuie sã
constituie baza puterii în stat; aceastã vointã
trebuie sã fie exprimatã prin alegeri nefalsificate,
care sã aibã loc, în mod periodic, prin sufragiu
universal, egal si exprimat prin vot secret, sau urmând o procedurã
echivalentã, care sã asigure libertatea votului”. Se întelege
cã puterea în stat în România este atributul
poporului si este reprezentatã prin autoritãtile publice
de stat, care sunt: Parlamentul României, Presedintele României
si Guvernul României!
Deci adevãrul, dacã nu absolut, cel putin referitor la
democratie, este cã puterea popularã e baza organizãrii
sociale si politice!? În consecintã, nimeni nu poate exercita
puterea popularã în nume propriu, nu poate confisca puterea
de decizie, pentru a încerca sã impunã vointa proprie
sau a unui grup de interese, fãrã ca efectele unor asemenea
hotãrâri sã nu fie lovite de nulitate!?
As putea spune cã
nu mai este nimic de comentat, mai ales cã, în declaratiile
lor, unii lideri incontestabili ai statului s-au ascuns dupã
deget, de nenumãrate ori, atunci când a fost vorba sã
îsi ia rãspunderile în serios. Se clarificã
si problema punerii în pericol a sãnãtãtii
unei mari pãrti a populatiei, si cea a arogantei guvernelor post-comuniste.
Prevederile constitutionale ale articolului 22, alineatul 1, care spune
cã dreptul la viatã, precum si dreptul la integritatea
fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate, mã
fac sã înteleg cã “grosul” activitãtilor
guvernelor post 1990 au fost si sunt în continuare neconstitutionale!
Situatia controlului total al puterii în stat de cãtre
Guvern, adicã a ocolirii Parlamentului si Presedintelui, reiese
ca neconstitutionalã, dacã urmãrim, în Constitutie,
cazurile în care Curtea Constitutionalã poate actiona,
pentru a declara neconstitutionale diverse acte normative sau legi.
Astfel, în articolul
144, scrie cã printre alte atributii, Curtea Constitutionalã
le mai are si pe urmãtoarele: “(a) se pronuntã asupra
constitutionalitãtii legilor, înainte de promulgarea acestora,
la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii
celor douã Camere, a Guvernului, a Curtii Supreme de Justitie,
a unui numãr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25
de senatori, precum si din oficiu, asupra initiativelor de revizuire
a Constitutiei”.
Celelate atributii, sunt legate de alte domenii.
Dar, si în ce priveste Parlamentul, acesta are câteva atributii
care excepteazã Guvernul de la legiferare. Astfel, articolul
72, la paragraful 3, aratã care sunt legile organice care intrã
în obligatiile legiferãrii de cãtre Parlament, între
care figureazã: (i) statutul functionarilor publici; (j) contenciosul
administrativ; (k) regimul juridic general al proprietãtii si
al mostenirii; (l) regimul general privind raporturile de muncã,
sindicatele si protectia socialã...; (r) celelalte domenii pentru
care, în Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.
Recentele actiuni guvernamentale în ce priveste fondurile CNAS,
pauzele la eliberarea de medicamente compensate sau gratuite, dar si
prevederile articolului 43 din Constitutia României, referitoare
la nivelul de trai, care spune cã statul este obligat sã
ia mãsuri de dezvoltare economicã si de protectie socialã,
de naturã sã asigure cetãtenilor un nivel de trai
decent, ca si sondajele de opinie si sesizãrile sindicatelor
asupra scãderii dramatice a nivelului de trai, rezultã
cã Parlamentul, dar si Presedintia, ar fi trebuit sã fie
mult mai apropiate de cetãteni pe parcursul timpului, sã
se intereseze mult mai profund de Reformã, iar nu sã lase
totul pe seama guvernantilor!
Totodatã, la articolul 54 se spune cã, indiferent de cetãtenie,
oamenii trebuie sã-si exercite drepturile si libertãtile
constitutionale cu bunã-credintã, fãrã sã
încalce drepturile si libertãtile celorlalti.
Sã înteleg, asadar, cã, dacã ar fi existat
vointã politicã din 1990 încoace, ar fi fost stãvilite
erorile care ne-au lezat interesele si atunci stadiul de dezvoltare
economicã si socialã al României ar fi fost cu totul
altul?! Sã înteleg cã motiunile de cenzurã
nu sunt singurele posibilitãti de blocare ale actiunilor abuzive
ale guvernantilor?! Sã deduc, din cele de mai sus, cã
toti cei ce au criticat si mai criticã actiunile revendicative
ale sindicatelor, nu cunosc prevederile constitutionale care se leagã
de obligatiile statului fatã de cetãteni?!
Indiferent de interpretãrile ce se dau continutului Constitutiei,
nu se poate eluda faptul cã guvernantii, de pânã
acum, au cãlãrit pe deselate Parlamentul, rãmânând
o dilemã faptul cã acesta nu a ripostat pe mãsurã,
tinând cont cã este organul reprezentativ al puterii populare!?