Orice persoanã are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit legii. Schimbarea, în orice fel, a numelui de familie sau a prenumelui, nu este îngãduitã decât în cazurile si în conditiile stabilite de lege. Potrivit acestei ordonante, precum si a art. 12 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, numele, ca atribut esential de identificare a persoanei fizice, este compus din nume si prenume.
           Numele de familie se dobândeste prin efectul filiatiei si se schimbã de drept prin modificarea intervenitã în statutul civil al persoanei fizice, în conditiile prevãzute de lege. Altfel spus, numele de familie este stabilit la nastere, nou-nãscutul purtând obligatoriu fie numele comun al pãrintilor, fie numele ambilor sau al unuia dintre ei, atunci când acestia nu au acelasi nume. În decursul vietii, pot interveni schimbãri ale stãrii civile, care determinã automat, „ope legis“, si modificarea numelui de familie: adoptia, stabilirea filiatiei copilului gãsit sau a acelui din afara cãsãtoriei, admiterea actiunii în tagãda paternitãtii copilului din cãsãtorie, contestarea sau anularea recunoasterii de filiatie, cãsãtoria, divortul.
           Prenumele se stabileste la data înregistrãrii, pe baza declaratiei de nastere fãcute de cãtre acea persoanã care a adeclarat nasterea.
            Numele de familie si prenumele copilului gãsit, nãscut din pãrinti necunoscuti, precum si în situatia în care copilul este abandonat de cãtre mamã în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilitã în termen de 30 de zile de la constatarea abandonului, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, în a cãrui razã a fost gãsit copilul ori s-a constatat abandonul acestuia.
            Atât numele de familie, cât si prenumele, pot fi însã schimbate la cerere, prin decizie administrativã, în conformitate cu procedura stabilitã de art. 4 si urmãtoarele din ordonanta la care ne referim. De subliniat cã, de prevederile privind modificarea numelui, prevãzute de acest act normativ, beneficiazã numai cetãtenii români si apatrizii care domiciliazã în România, urmându-se aceeasi procedurã (art. 5).

            Ordonanta enumerã câteva din cazurile în care se poate solicita schimbarea numelui, conferind însã (prin art. 4 alin. 2 lit. m) si autoritãtii competente un drept de apreciere, cu privire la alte cirsumstante, care ar justifica o astfel de procedurã. Iatã ipotezele legale:
        - când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transferat prin traducere sau în orice alt mod, prin care ar rezulta astfel de expresii;
        - când persoana în cauzã a folosit, în mod permanent, în exercitarea profesiei, numele pe care doreste sã îl obtinã, fãcând dovada cu privire la aceasta, precum si asupra faptului cã este cunoscutã în societate, sub acest nume;
        - când, din neatentia ofiterilor de stare civilã ori ca urmare a necunoasterii reglementãrilor legale în materie, au fost efectuate mentiuni gresite în registrele de stare civilã ori au fost eliberate certificate de stare civilã cu nume eronate, în baza cãrora au fost eliberate alte acte;
        - când persoana în cauzã are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulã reunite, si doreste schimbarea acestuia, fie total, fie renuntând la unul din cuvinte;
        - când persoana în cauzã poartã un nume de familie de provenientã strãinã si solicitã sã poarte un nume românesc;
        - când persoana si-a schimbat numele de origine strãinã într-un nume românesc, pe cale administrativã, si doreste sã revinã la numele dobândit la nastere;
- când pãrintii si-au schimbat numele, pe cale administrativã, iar copiii solicitã sã poarte un nume de familie comun cu al pãrintilor lor;
        - când persoana în cauzã solicitã sã poarte un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adoptiei, a mentinerii numelui la cãsãtorie, a stabilirii filiatiei ori a unor schimbãri de nume, aprobate anterior pe cale administrativã;
        - când sotii au convenit cu ocazia încheierii cãsãtoriei sã porate numele de familie reunite si ambii solicitã schimbarea acestuia pe cale administrativã, optând pentru numele de familie dobândite la nastere de cãtre unul dintre ei ori sã revinã fiecare la numele avut anterior cãsãtoriei;
        - când persoana în cauzã face dovada cã a fost recunoscutã, de cãtre pãrinte, ulterior înregistrãrii nasterii, însã, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviintarea purtãrii numelui de familie al acestuia, în timpul vietii, nu existã altã posibilitate de dobândire a numelui pãrintelui, decât pe cale administrativã;
        - când prenumele purtat este specific sexului opus;
        - când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului, prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã si irevocabilã, si solicitã sã poarte un prenume corespunzãtor, prezentând un act medico-legal din care sã rezulte sexul acesteia statuat de instantã;
        - când persoana în cauzã a adoptat minori, si doreste ca acestia sã poarte un alt prenume;
        - când cãsãtoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre soti, iar sotul supravietuitor solicitã sã revinã la numele de familie purtat anterior cãsãtoriei, ori la numele de familie dobândit la nastere;
        - când, în urma divortului au fost sot revine la numele de familie purtat anterior si care provine dintr-o altã cãsãtorie, de asemenea desfãcutã prin divort, si doreste sã poarte numele pe care l-a dobândit la nastere;
        - când, în urma încetãrii cãsãtoriei prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre soti, celãlalt sot se recãsãtoreste si, ca urmare a desfacerii acestei cãsãtorii, acesta doreste sã poarte numele de familie, dobândit la nastere;
        - când fostul sot doreste sã poarte numele de familie pe care l-a avut în cãsãtorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredintati spre crestere si educare, cu consimtãmântul fostului sot, dat în forma autenticã;
        - când pãrintii au divortat, iar copiii încredintati spre crestere si educare unuia dintre pãrinti, care a revenit la numele de familie avut anterior cãsãtoriei, solicitã sã poarte numele de familie al acestuia din urmã;
        - când s-a desfãcut adoptia unei persoane cãsãtorite, care are copii minori si, în urma desfacerii adoptiei, persoana în cauzã revine la numele de familie avut înainte de adoptie;
        - când unul dintre soti, la încheierea cãsãtoriei, a luat numele de familie al celuilalt sot, nume pe care acesta l-a dobândit prin adoptie, iar ulterior încheierii cãsãtoriei are loc desfacerea adoptiei;
        - alte asemenea cazuri, temeinic justificate.
            În numãrul viitor vom prezenta procedura ce trebuie urmatã pentru schimbarea numelui pe cale administrativã.