| "Societatea nu are dreptul să mă judece, când
nu este în stare să mă apere" Istrate Micescu |
|
NUMARUL 14 Mai 2003 |
| Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor
omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă |
||
|
stiati ca exista? Drepturile cetãteanului român in România
|
|
avocat
Catalin Petrica RADU
|
|
La 1
februarie 2003 a fost publicatã - si, deci, a intrat în
vigoare - Ordonanta
Guvernului nr. 41/2003, prin care se reglementeazã dobândirea
si schimbarea, pe cale administrativã a numelui, act care înlocuieste
vetustul Decret nr. 975/1968. Deoarece noul act normativ stabileste
cadrul juridic pentru unul din drepturile fundamentale nepatrimoniale
ale fiintei umane, am considerat utilã o prezentare a sa.
|
Orice persoanã are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit
legii. Schimbarea, în orice fel, a numelui de familie sau a prenumelui,
nu este îngãduitã decât în cazurile si în
conditiile stabilite de lege. Potrivit acestei ordonante, precum si a art.
12 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, numele, ca atribut esential de identificare
a persoanei fizice, este compus din nume si prenume.
Numele de familie se dobândeste prin efectul filiatiei si se
schimbã de drept prin modificarea intervenitã în statutul
civil al persoanei fizice, în conditiile prevãzute de lege.
Altfel spus, numele de familie este stabilit la nastere, nou-nãscutul
purtând obligatoriu fie numele comun al pãrintilor, fie numele
ambilor sau al unuia dintre ei, atunci când acestia nu au acelasi
nume. În decursul vietii, pot interveni schimbãri ale stãrii
civile, care determinã automat, „ope legis“, si modificarea numelui
de familie: adoptia, stabilirea filiatiei copilului gãsit sau a acelui
din afara cãsãtoriei, admiterea actiunii în tagãda
paternitãtii copilului din cãsãtorie, contestarea sau
anularea recunoasterii de filiatie, cãsãtoria, divortul.
Prenumele se stabileste la data înregistrãrii, pe baza
declaratiei de nastere fãcute de cãtre acea persoanã
care a adeclarat nasterea.
Numele de familie si prenumele copilului gãsit, nãscut din
pãrinti necunoscuti, precum si în situatia în care copilul
este abandonat de cãtre mamã în spital, iar identitatea
acesteia nu a fost stabilitã în termen de 30 de zile de la
constatarea abandonului, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei,
orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, în
a cãrui razã a fost gãsit copilul ori s-a constatat
abandonul acestuia.
Atât numele de familie, cât si prenumele, pot fi însã
schimbate la cerere, prin decizie administrativã, în conformitate
cu procedura stabilitã de art. 4 si urmãtoarele din ordonanta
la care ne referim. De subliniat cã, de prevederile privind modificarea
numelui, prevãzute de acest act normativ, beneficiazã numai
cetãtenii români si apatrizii care domiciliazã în
România, urmându-se aceeasi procedurã (art. 5).
Situatii
Ordonanta enumerã câteva din cazurile în care se poate
solicita schimbarea numelui, conferind însã (prin art. 4 alin.
2 lit. m) si autoritãtii competente un drept de apreciere, cu privire
la alte cirsumstante, care ar justifica o astfel de procedurã. Iatã
ipotezele legale:
- când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transferat
prin traducere sau în orice alt mod, prin care ar rezulta astfel de
expresii;
- când persoana în cauzã a folosit, în mod permanent,
în exercitarea profesiei, numele pe care doreste sã îl
obtinã, fãcând dovada cu privire la aceasta, precum
si asupra faptului cã este cunoscutã în societate, sub
acest nume;
- când, din neatentia ofiterilor de stare civilã ori ca urmare
a necunoasterii reglementãrilor legale în materie, au fost
efectuate mentiuni gresite în registrele de stare civilã ori
au fost eliberate certificate de stare civilã cu nume eronate, în
baza cãrora au fost eliberate alte acte;
- când persoana în cauzã are nume de familie sau prenume
format din mai multe cuvinte, de regulã reunite, si doreste schimbarea
acestuia, fie total, fie renuntând la unul din cuvinte;
- când persoana în cauzã poartã un nume de familie
de provenientã strãinã si solicitã sã
poarte un nume românesc;
- când persoana si-a schimbat numele de origine strãinã
într-un nume românesc, pe cale administrativã, si doreste
sã revinã la numele dobândit la nastere;
- când pãrintii
si-au schimbat numele, pe cale administrativã, iar copiii solicitã
sã poarte un nume de familie comun cu al pãrintilor lor;
- când persoana în cauzã solicitã sã poarte
un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care
a fost dobândit ca urmare a adoptiei, a mentinerii numelui la cãsãtorie,
a stabilirii filiatiei ori a unor schimbãri de nume, aprobate anterior
pe cale administrativã;
- când sotii au convenit cu ocazia încheierii cãsãtoriei
sã porate numele de familie reunite si ambii solicitã schimbarea
acestuia pe cale administrativã, optând pentru numele de familie
dobândite la nastere de cãtre unul dintre ei ori sã
revinã fiecare la numele avut anterior cãsãtoriei;
- când persoana în cauzã face dovada cã a fost
recunoscutã, de cãtre pãrinte, ulterior înregistrãrii
nasterii, însã, întrucât nu a sesizat instanta
pentru încuviintarea purtãrii numelui de familie al acestuia,
în timpul vietii, nu existã altã posibilitate de dobândire
a numelui pãrintelui, decât pe cale administrativã;
- când prenumele purtat este specific sexului opus;
- când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului, prin
hotãrâre judecãtoreascã rãmasã
definitivã si irevocabilã, si solicitã sã poarte
un prenume corespunzãtor, prezentând un act medico-legal din
care sã rezulte sexul acesteia statuat de instantã;
- când persoana în cauzã a adoptat minori, si doreste
ca acestia sã poarte un alt prenume;
- când cãsãtoria a încetat prin moartea sau prin
declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre soti, iar
sotul supravietuitor solicitã sã revinã la numele de
familie purtat anterior cãsãtoriei, ori la numele de familie
dobândit la nastere;
- când, în urma divortului au fost sot revine la numele de familie
purtat anterior si care provine dintr-o altã cãsãtorie,
de asemenea desfãcutã prin divort, si doreste sã poarte
numele pe care l-a dobândit la nastere;
- când, în urma încetãrii cãsãtoriei
prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia
dintre soti, celãlalt sot se recãsãtoreste si, ca urmare
a desfacerii acestei cãsãtorii, acesta doreste sã poarte
numele de familie, dobândit la nastere;
- când fostul sot doreste sã poarte numele de familie pe care
l-a avut în cãsãtorie, pentru a avea un nume comun cu
copiii încredintati spre crestere si educare, cu consimtãmântul
fostului sot, dat în forma autenticã;
- când pãrintii au divortat, iar copiii încredintati
spre crestere si educare unuia dintre pãrinti, care a revenit la
numele de familie avut anterior cãsãtoriei, solicitã
sã poarte numele de familie al acestuia din urmã;
- când s-a desfãcut adoptia unei persoane cãsãtorite,
care are copii minori si, în urma desfacerii adoptiei, persoana în
cauzã revine la numele de familie avut înainte de adoptie;
- când unul dintre soti, la încheierea cãsãtoriei,
a luat numele de familie al celuilalt sot, nume pe care acesta l-a dobândit
prin adoptie, iar ulterior încheierii cãsãtoriei are
loc desfacerea adoptiei;
- alte asemenea cazuri, temeinic justificate.
În numãrul viitor vom prezenta procedura ce trebuie urmatã
pentru schimbarea numelui pe cale administrativã.
| Articolul urmator |