Asa cum anticipam, în numerele trecute, miscarea fotbalistica româneasca nu este pregatita pentru o schimbare reala. Opozitia, fata de presedintele Mircea Sandu a fost minima, verdictul dat de Adunarea Generala a Federatiei Române de Fotbal fiind... „achitat pentru dezastrul în care se afla fotbalul românesc“.

Ce mai constatãm?

            Mult trâmbitata demisie a lui Dumitru Dragomir nu a fost „vãzutã“ nicãieri. Nici mãcar gestul firesc (si impus, în alte tãri!), mimat de antrenorul Anghel Iordãnescu, de a se retrage de la conducerea echipei nationale, dupã dezastrul România - Danemarca nu a avut efecte concrete. Acesta a rãmas, în continuare, în functia de antrenor.

Cine a pierdut?

            Gheorghe Hagi, Ilie Dumitrescu, George Copos sunt cei care au avut curajul sã facã primul pas, dintre multii pasi care trebuiau fãcuti, pentru curãtirea fotbalului românesc. Sunt cei care, spre lauda lor, au luat taurul de coarne si au încercat schimbarea. Rezultatul? Au fost marginalizati. Asta, dacã se poate spune cã un Gheorge Hagi sau un Copos pot fi marginalizati! Totusi, ceea ce marele fotbalist a avut curajul sã spunã, s-a încheiat cu un simplu control economic la F.R.F. si, un control, mai mult formal, al Parchetului National Anticoruptie.
            Controlul economic nu are, însã, nici în clin, nici în mânecã, cu partea de management a fotbalului românesc, el fiind util doar pentru a se vedea cum se cheltuiesc banii care intrã în Federatie. Ancheta Parchetului Anticoruptie nu a adus nimic, în sprijinul afirmatiilor cã, în România, blaturile sunt la modã. Oare asa stau lucrurile, fotbalul din România este - si mai ales a fost - permanent curat? Nu au existat niciodatã blaturi, nu au existat aranjamente, nu au existat aranjori? Totul a fost bine organizat?
            „Mult fum pentru un foc de paie“ ar putea fi traducerea acestei  mascarade desfãsuratã, în ultima vreme, în jurul fotbalului românesc, mascaradã care, nu de putine ori, a inclus si politicul. Asa functioneazã, deci, societatea româneascã.