"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
14
Mai 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

putere si justitie

Democratia si recrudescenta infractionala

declararea averilor - praf in ochi
forme de jefuire

Prof. univ. grl (r). Gheorghe SUSANU - avocat

            „Nu sunt garantate drepturile legitime, dacã nu sunt îndeplinite obligatiile corelative în relatiile interumane“. Cuvântul democratie este definit ca o formã de organizare socialã a societãtii, în care „puterea emanã de la întregul popor, fiind exercitatã în numele si în interesele lui“*.
            Exercitarea puterii, desi nu este definitã în dictionar, trebuie înteleasã în sensul cã „organismele publice“, respectiv - Parlamentul, prin legile pe care le adoptã, determinã comportamentul locuitorilor din România, în orice situatia s-ar afla si orice formã de manifestare ar realiza.
            Se pot considera egali toti locuitorii României, în limitele reglementãrilor legale stabilite? Evident cã nu, pentru cã, în România, recrudescenta infractionalã a devenit îngrijorãtoare, fãrã precedent.
            România este „amenintatã cã, la 1 ianuarie 2006, nu va fi acceptatã ca partener cu drepturi egale în structurile Uniunii Europene, dacã, pânã atunci, nu obtine rezultate substantiale, în lupta împotriva coruptiei. Legislatia adoptatã recent - prin asumarea rãspunderii de cãtre Guvern -, chiar dacã nu ar contine numeroasele  lacune pentru care a fost criticatã - tot nu ar duce la obtinerea rezultatelor scontate, dacã nu s-ar aplica, în mod ferm, fãrã nici un fel de discriminãri ori privilegii, pentru nimeni.
            Declararea „averilor“ acumulate - fãrã definirea perioadei si fãrã justificare - cel putin a faptului cã, la data dobândirii oricãror bunuri si valori, de orice naturã, au fost „plãtite“ taxele si impozitele legale, nu au eficientã, e praf an ochi.
            Limitarea categoriilor de persoane care detin ori au detinut functii - publice - mentionate în „pachetul de legi - anticoruptie“ încurajeazã pe multi si foarte multi indivizi sã se îmbogãteascã, cu orice pret, mai ales fraudulos, fãrã nici o teamã de rãspundere.
            Sensul notiunii „democratie“ trebuie înteles ca o formã de organizare si conducere economico-socialã, ca o stare de fapt, în care toti membri unei colectivitãti umane, respectiv locuitorii României, luati în mod individual, prin comportarea lor, nu provoacã nici un fel de prejudiciu si nici chiar „deranj“, nimãnui.
            Ce fel de regim democratic poate fi consideratã starea de fapt din România, când o „minoritate“ de sub 15-19% din populatia tãrii s-a îmbogãtit peste noapte, cel putin suspect, în timp ce majoritatea absolutã a locuitorilor, coboarã sub limita supravietuirii, fiind victime ale numeroaselor forme de „jaf“ ori tâlhãrie, înselãciune, furt, speculã-abernatã, „taxe“ etc.
            Hotul neprins - nu este „negustor cinstit“, ci hot, care trebuie prins, pedepsit si obligat sã depãgubeascã pe cei pãgubiti.
            Victimele înselate, prin numeroase forme, aparent legale, precum, Caritas, SAFI, FNI, bãncile: Columna, Cooperatiei, Bancorex, a Religiilor, Banca Turco-Românã etc., nu sunt vinovate cã au depus bruma de agonisire, la asemenea forme de jefuire, cum reprosa un „personaj“, din structurile organismelor lor de conducere.
            Toti depunãtorii au fost „obligati“ sã-si „valoreze“ banii, prin dobânzi, din cauza speculei aberante si a inflatiei, care micsoreazã valoarea leului, în fiecare zi.
            Vinovati de asemenea jefuiri a majoritãtii absolute a populatiei nãpãstuite sunt „personajele“ din conducerea organismelor publice, care nu-si îndeplinesc obligatiile legale de prevenire si combatere a oricãror forme de agresivitate si prejudiciere, care nu sanctioneazã, cu promptitudine si severitate, pe vinovati si, nu-i obligã sã le despãgubeascã pe victime.
            Reducerea, si chiar iradicarea recrudescentei infractionale, în general, si a celor cu caracter economic, în special, se poate realiza, în România, numai dacã se adoptã si se aplicã, cu severitate si promptitudine, cel putin urmãtoarele mãsuri:
            - Reforma monetarã, prin introducerea valutei „euro“ la paritãti rezonabile si echitabile.
            - Anterior schimbãrii monedei, fiecare locuitor al tãrii sã declare bunurile si valorile, de orice naturã, dobândite din 1990 pânã în prezent, si sã „dovedeascã“, în termen de 30-60 de zile de la data dobândirii, cã a plãtit taxele si impozitele legale.
            - Valorile pentru care nu se justificã plata obligatiilor legale, se „confiscã“ în interesul general, asa cum se procedeazã în toate tãrile civilizate, cu mãrfuriile introduse în tarã prin contrabandã, precum si în cazul în care nu se justificã provenienta lor, pentru impozitare.
            Îndeplinirea conditiilor stabilite pentru acceptarea României, cu drepturi depline, în structurile Uniunii Europene, nu sunt „alternative“ si la aprecierea personalã a unui „vremelnic demnitar“. Asocierea României la Uniunea Europeanã, cu drepturi depline, este unica sansã ca si poporul român sã beneficieze de programul civilizatiei contemporane.
            Românii nu sunt mai lacomi decât alte popoare dar, în situatia de „insigurantã“ generalã si a pericolului de a nu mai putea „supravietui“, se declanseazã „atavismele primitivismului“, la orice populatie, când se produc cataclisme si, mai ales, „dezorganizãri sociale“, revolte, rãzboaie etc.
            Exemplu: situatia tãrilor din fostul lagãr, la propriu, socialist, din Europa, Irakul, în prezent etc.
            Se impune, totusi, nu numai stigatizare si chiar condamnarea îmbogãtire frauduloasã, ci, mai ales, sanctionarea, cu promptitudine, a oricãror forme de îmbogãtire frauduloasã, fãrã discriminãri ori privilegii.
            - De asemeni, executarea pedepselor sã nu se mai realizeze în conditii de pension ori statiune de relaxare.
Asupra tuturor acestor lucruri, vom reveni.

_____________
            * Dictionarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, 1984


 Sumar Articolul precedent

Articolul urmator