"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 15 Iunie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

 

În fata unui mediu considerat ostil - si, în special, în mediul penitenciar - individul se simte vulnerabil, amenintat, incapabil de a face fatã unor dificultãti, chiar dacã, obiectiv, are posibilitatea de a le preîntâmpina. Din aceste cauze la detinuti iesirile agresive sunt mult mai frecvente.

(urmare dn numarul trecut)
            In cazul manifestarii violente a unui detinut, de regulã, vor fi date exemple de detinuti mai în vârstã decât cel în cauzã, sau care se bucurã de stima celor din jur. În cazul în care cel violent profereazã injurii, sau încearcã o agresiune fizicã, se vor lua mãsuri regulamentare, iar dupã ce se constatã calmarea acestuia, se va purta o convorbire individualã, prin care i se va demonstra inutilitatea unei asemenea atitudini. De la caz la caz, dacã este necesar, detinutul va fi consultat de medic.
            În ceea ce priveste violenta colectivã, în mediul penitenciar, ea are o desfãsurare fazicã (baricadãrile detinutilor în camerã, si refuzul de a iesi, le includem tot în categoria actelor de violentã colectivã).

            În urma unui incident, de cele mai multe ori nesemnificativ, dar care este apreciat de detinuti ca jignitor sau nedrept, se stârneste, în rândul acestora, o oarecare agitatie. Faptul se propagã rapid, din gurã în gurã, este deformat, ornat cu detalii ireale sau exagerate.
            La nucleul de agitatie se adaugã noi indivizi. În acest moment, se poate actiona, de cãtre un cadru cu autoritate, în nici un caz unul implicat în declansarea incidentului, cerându-li-se detinutilor sã desemneze unul dintre ei, care sã prezinte faptele, iar restul sã-si reia activitatea.
            De asemenea, se mai poate proceda si la chemarea celor mai agitati, pentru o discutie într-un club, iar celorlalti detinuti li se va ordona sã-si reia activitatea, urmând a le comunica mãsurile luate.
            În cazul în care aceste demersuri esueazã, starea de spirit a grupului intrã într-o nouã fazã.

            Grupul creste, detinutii devin, din ce în ce mai agitati, fãrã a sti precis ce vor. În acest moment pozitia multimii este oscilantã, si poate fi usor dirijatã (care sunt, de regulã, lideri neoficiali). Influenta acestor agitatori depinde de autoritate de care se bucurã, de mãsurã în care exprimã trebuintele de bazã ale grupului si, mai ales, dacã reusesc sã formuleze clar nemultumirea de moment si cea latentã, Desi furia grupului creste, ea se mentine, în aceastã fazã, în interiorul grupului.
            În aceastã fazã, trebuie sã se actioneze prin chemarea la ordine a grupului, de cãtre un membru al personalului, care se bucurã de autoritate. Ulterior, în cadrul unor convorbiri colective sau altor activitãti educative (analize, bilanturi, dezbateri), li se va explica detinutilor ce au fãcut parte din grupul respectiv, pe ton calm, cã agitatia nu poate avea decât urmãri defavorabile si cã singura cale de rezolvare a problemelor este cea regulamentarã. Aceastã fazã este cea mai prielnicã pentru interventia cadrelor si pentru calmarea stãrii de nemultumire a detinutilor. În cazul în care nu se intervine în acest moment (lipsa de operativitate a cadrelor prezente, lipsa de experietã practicã în asemenea situatii etc.), grupul poate intra în faza urmãtoare.

            Agitatia multimii este în crestere. Cei mai tineri din grup încep sã-si manifeste violenta, încercând sã-i încurajeze si sã-i distreze pe ceilalti, prin fluierãturi, injurii, provocãri verbale, etc.
            Pânã în acest moment, se poate încã interveni, pe cale verbalã, deoarece adultii care reprezintã centrul de greutate al multimii nu au intrat în joc. Cadrul care conduce actiunea va trebui sã acorde maximum de atentie detinutilor adulti, cãrora li se va adresa politicos si ferm, chemându-i la ordine si ratiune si ordonînd tuturor, dupã caz, reluarea activitãtii.

            În cazul neexecutãrii ordinelor date se poate considera cã grupul este în situatia de a comite acte de violentã. În aceastã fazã, orice interventie verbalã si control prin ordine este inutilã. Se va trece la curmarea violentei prin mijloacele regulamentare, prevãzute pentru asemenea situatii.
_______________________
            Sursa Bibliografica: Lucian C. Alexandrescu, „Stresul psihic“ in „Tratatul de sanatate mintala“, vol. I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000, pag. 200-207.

(va urma)

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator