O „arterã“ importantã a fotbalului românesc, pe cale de a fi distrusã

            Asupra arbitrajului românesc s-au tras, în ultima vreme, serioase semnale de alarmã. Acestea au fost concretizate prin acuze directe, la adresa unor arbitri care, la „sugestii“, ar fi „tras“, pentru anumite echipe si, de asemenea, a fost criticat modul în care unii dintre acestia au fost delegati sã arbitreze meciul din Campionatul National (exemplu: vezi cazul Otelului Galati, care s-a plâns cã a fost arbitrat de timisoreni, când echipa se afla în luptã directã pentru evitarea retrogradãrii, cu Poli Timisoara).
            S-a mers pânã acolo, încât, din pãcate pentru arbitrii români, în finala Cupei, s-a adus arbitru francez care sã „decidã“ campioana României.

Semnal de alarmã

            Semnalul de alarmã tras pe aceastã temã, a fost dezbãtut si criticat, în fata opiniei publice, dar rezultatul la care s-a ajuns pune arbitrajul românesc în cea mai proastã pozitie posibilã din ultimii 20 de ani, deoarece concluzia logicã, care decurge din deciziile mai marilor zilei, vis-a-vis de finala Cupei, este una singurã: arbitrii români sunt incapabili sã arbitreze meciurile din Campionatul intern!

Arbitrajul românesc este mediocru?

            Oare, chiar asa stau lucrurile, sau la mijloc se aflã, din nou, interese care scapã publicului neinitiat? Nu avem, noi, oare, arbitri competenti, cu blazon moral si profesional intact? S-a vrut ca astfel sã se înlãture posibilitate unor suspiciuni, care vizau eventualele decizii incorecte luate în Cupã?
            Incapacitatea oficialilor români de a gãsi o rezolvare a problemei, a dus la „solutia balcanicã“, fuga fatã de asumarea rãspunderii.
            Aceastã rezolvare, (fuga de rãspundere) nu va duce la nimic bun pentru arbitrajul românesc, pentru fotbalul românesc, în ultimã instantã. Prin aceste „rezolvãri“, se pune în pericol ideea cã arbitrajul românesc ar fi, în esentã, corect? Asta au urmãrit, anumite persoane? Sau a fost un nou gest de incompetentã?

Un alt caz fãrã solutie?

            Dacã tinem cont cã dezastrul România - Danemarca (1 - 3) s-a „solutionat“ printr-o paradã de circ, asociatã cu multiple acuze, la adresa conducerii FRF si LPF, dar concretizatã, din pãcate, doar cu marginalizarea celor care au arãtat adevãratele cauze ale declinului fotbalului românesc si, dacã, mai tinem cont de faptul cã demisiile promise au fost doar de ochii novicilor, putem concluziona, acum: arbitrajul românesc va fi, si el, sacrificat, de oamenii care promit (din spirit patriotic?) dar uitã sã fie patrioti.