Într-un articol intitulat „Santajarea justitiei cu ambasada“, îmi manifestam indignarea pentru faptul cã justitia din România este amenintatã, adesea, cu ambasada si strãinãtatea, ca inculpatii care apartin unei anumite natii pãmântene, atunci când apar în fata unei autoritãti judiciare de pe planetã, din tãri mai mici, strigã cã actul de justitie este un act de antisemitism, de antiamercianism.
            Vorbeam, în acel articol, si de un judecãtor, pe nume Petricã fãrã Fricã, pe care îl apãram cu înversunare, fatã de santajul la care era supus, din boxa de arestat în cauzã, de cãtre inculpat, si speram cã acesta nu se va speria de un agent de circulatie, care a întocmit un proces verbal de contraventie vãdit legal, cã va anula acest proces verbal si va obliga Brigada de Politie Rutierã la plata cheltuielilor de judecatã, asa cum era legal, în cauza în care eram prezent în salã.
            Mi-am fãcut iluzia cã tânãrul magistrat, cu mintea limpede si neuns cu obedientã, va anula procesul verbal si, totodatã, va obliga Brigada de Politie Rutierã, parte în proces, la plata cheltuielilor de judecatã.
            Judecãtorul nostru a avut curajul sã aplice legea, dar pe jumãtate, si anume, a anulat procesul verbal de contraventie, întocmit de agentul de circulatie ca vãdit nelegal, adica abuziv.
            În schimb, judecãtorul român de tânãrã generatie, a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecatã.
            Nu îl nominalizez pe judecãtor, în speranta cã, într-o zi, si sper sã nu fie prea târziu, se va lecui de fricã si va aplica legea în întregime, si nu cu jumãtãti de mãsurã.
          Potrivit art. 274 din Codul de procedurã civiã, partea care pierde un proces, trebuie sã suporte cheltuielile de judecatã, fãcutã de partea care a câstigat procesul.
            Am reprodus textul de lege, într-o manierã accesibilã oricãrui român cu bun simt juridic, român care - cât de simplu si nescolit ar fi - spre deosebire de judecãtorul cu pricina, cãruia ar trebui sã-i fie cel putin rusinicã, stie cã, orice parte în proces care pierde, trebuie sã plãteascã cheltuielile de judecatã.
            Din moment ce a anulat procesul verbal, judecãtorul trebuia sã oblige institutia pârâtã, care a pierdut procesul, la cheltuieli de judecatã.
            Nu am vãzut, pânã la aceastã datã, motivarea unei asemenea aberatii intelectuale si juridice, dar cred cã ea meritã pusã, deîndatã, pe masa ministrului justitiei, pe masa Consiliului Superior al Magistraturii, care trebuie sã lipseascã justitia românã de un magistrat care nu a dat o sentintã nedreaptã, ci a sãvârsit un abuz mare, cât templul imaginar al Justitiei.
            Pentru cã este de neconceput sã refuzi, pur si simplu, sã aplici un text de lege, mai mult decât clar.
            Când cetãteanul umil încalcã legea, adesea, el rãmâne fãrã libertate, pentru fapte minore, îsi pierde casa pentru câteva milioane datorie la bancã, este obligat la cheltuieli de judecatã, pe care neam de neamul lui nu le poate achita.
            Si atunci Brigada de Politie Rutierã, de ce sã nu plãteascã cheltuieli de judecatã, unui amãrât de sofer, cãruia i s-a întocmit un proces verbal de contraventie, vãdit nelegal?
            Insitutia, în calitate de comitent, trebuie sã plãteascã cheltuieli de judecatã si apoi sã se regreseze împotriva prepusului (angajatului) sãu care, prin actul vãdit nelegal, a târât-o în proces si a determinat-o sã plãteascã cheltuieli de judecatã, retinându-i contravaloarea cheltuielilor de judecatã din salariu.
            Nu stiu cine este presedintele Judecãtoriei Sectorului 4, unde s-a petrecut minunea.
            Nu stiu cine este, cu adevãrat, ministrul justitiei, în aceastã tarã a tuturor posibilitãtilor.
            Nu stiu cu ce se mai ocupã Consiliul Superior al Magistraturii.
            În mãsura în care existã si presedinte de instantã si ministru si consilieri, eu cred cã trebuie sã se sesizeze, din oficiu, cu un asemenea caz, pentru a evita toate relele care derivã dintr-o situatia, cum este cea prezentatã mai sus.
Soferul care a pierdut, nu va sãrãci mai mult, cu suma de un milion cheltuitã cu avocatul care l-a apãrat în justitie.
            Dar Justitia, aceastã parte a procesului, riscã sã devinã falimentarã, cu un magistrat care refuzã sã restituie soferului cheltuielile de judecatã, în conditiile în care, aceiasi Justitie si acelasi judecator, i-au dat câstig de cauzã soferului.