Legea presei
            Dacã as fi ministrul justitiei, as promova o lege a presei, dupã cum urmeazã:
            Presa trebuie sã fie invitatã, în orice caz acceptatã, la orice întrunire, manifestare sau sedintã, a oricãrei autoritãti, mai putin la cele unde se discutã secrete militare sau care tin de securitatea nationalã, acestea fiind foarte strict si absolut limitativ prevãzute în lege.
            Presa trebuie invitatã obligatoriu, acolo unde se discutã despre banii publici, banii contribuabililor, sau se organizeazã licitatii ori repartizãri de fonduri, din banii statului.
            Exemple: Parlament, consilii locale, sedinte de judecatã, CSM.
            A propos: Ati citit undeva o relatare directã, de la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii)? Acolo se discutã despre numirea presedintilor si despre sanctionarea judecãtorilor. Nu stiu dacã a încercat, vreun ziarist sã participe, dar stiu cã informatiile sunt doar cele din comunicatele oficiale.
            Alte idei:
            Sanctiuni dure, pentru orice refuz al accesului presei, în locuri si reuniuni de interes public.
            Terminale PC, pentru informare slobodã, la toate organismele publice (toate sunt publice, mai putin cele cu secrete militare, sau de securitate nationalã).
            Cât priveste purtãtorul de cuvânt, acesta, în mod clar, este un maestru al limbii de lemn si al eschivei. Organismele respective pot sã dea comunicate de presã, câte vor. (Eu, dacã as fi sef de gazetã, nici nu le-as publica). Problema trebuie împãrtitã asa: comunicatele de presã si declaratiile purtãtorilor de cuvânt, n-au decât organismele respective sã le trimitã la ziare, sau sã fie pronuntate în fata camerelor TV. Dar adevãrata informatie, este cea culeasã, smulsã prin insistenta, inspiratia si obrãznicia jurnalistului.