putere si justitie Sarabanda coruptiei
	Prof. univ. grl(r). Gheorghe SUSANU - avocat

            Hotul neprins, nu este negustor cinstit, hotul este hot, trebuie prins, sanctionat, si confiscate bunurile care exced despãgubirii victimelor.
            De o perioadã excesiv de mare se discutã, se propune, se fac contra-propuneri, se „legifereazã“, se contestã legiferarea, mai mult sau mai putin temeinic, se completeazã, se motiveazã, se „reformuleazã“ amendamentele etc., în speranta declaratã, cã, în elanul „cãutãtorilor“, s-ar gãsi, în sfârsit, miraculoasa solutie „anticoruptie“. Sã fie naivitate ori „pulverizarea atentiei“, pentru a se uita, de cãtre majoritatea nãpãstuitã, de soarta restauratiei, de cresterea preturilor, de secetã, de furturi, accidente, prãbusiri, etc.
            Dupã ce s-au completat si chiar s-au publicat unele declaratii privind averea demnitarilor, de la toate nivelele sociale, s-a „descoperit“, cã simpla „afirmatie“ a declarantului cã detine peste 10.000 de euro si cã averea unor demnitari s-a împãrtit cu sotia, si chiar cu alti „succesibili“. Notiunea de „peste 10.000“ a devenit „buclucasã“, pentru cã poate sã ascundã plus un euro, sau milioane de euro.
            Cine poate fi atât de naiv sã creadã cã, din momentul în care s-au numãrat euro „peste“, s-a pus stavilã coruptiei? Când se va întelege cã, orice formã de „acumulare de avere“, în mod fraudulos, reprezintã furt în paguba obiditilor contribuabili, care sunt jefuiti, prin toate modalitãtile de speculã, de neplatã a unor drepturi legitime, precum si de medicamente, indemnizatii, compensãri etc.?
            Legal, se stie cã, în familie, averea are regim juridic de comunitate de bunuri si orice împãrtire este ilegalã si, în fapt, „tãinuieste ceva ilicit“.
            Toate „compensãrile“ si „iertarea de datorii“ a unor regii, întreprinderi, bãnci si alte asemenea, s-au fãcut din Bugetul public, adicã din buzunarul contribuabililor, sume care ar trebui sã fie utilizate în interesul legitim al acestora.
            Dupã aproape 14 ani de parlamentism-democratic, nu se întelege cã „un text de lege“ - o dispozitie, un articol sau alineat, trebuie sã fie alternativa optimã, completã, pentru solutionarea problemei în cauzã? Pentru ca legea sã fie înteleasã si sã fie stabilã? Cât costã, si cine plãteste, cheltuielile impuse de facerea si refacerea legilor, a declaratiilor, a publicitãtii etc. - uneori inutile? Evident cã,  Bugetul tãrii, adicã buzunarul contribuabililor. Nu e vina cetãtenilor cã se produc rebuturi legislative.
            Nu prin declararea averii, fãcutã de cãtre demnitari, fie si a sumelor de lei, euro sau alte valute, se va combate coruptia, ci prin justificarea, în mod legal, a averii, de orice naturã, probând cã, cel putin la data dobândirii bunurilor, au fost plãtite taxele si impozitele legale. Aceastã verificare se impune a se face în fiecare an, precum si la data când se preia functia de demnitar, dar si când înceteazã functia, ori statutul de demnitar.
            Asemenea verificãri se impun a fi efectuate, pentru toti cetãtenii, privind îmbogãtirea, din anul 1990, pânã în prezent.
            Simpla declaratie privind „cantitatea“ de bunuri si valori, inclusiv lei si valutã, nu afecteazã, în nici un mod, fenomenul coruptiei. Dimpotrivã, cei interesati, se considerã „absolviti“ de orice repros, din partea oricui.
            Averea reprezintã totalitatea bunurilor, valorilor si a banilor, respectiv a valutei aflate în proprietatea oricãrei persoane fizice sau juridice. Dar proprietatea reprezintã obiectul esential al dreptului subiectiv si este apãratã, dacã este dobânditã în conditii de legalitate.
            În conditiile recrudescentei infractionale, în toate domeniile de activitate si la toate nivelele sociale, se impun mãsuri ferme pentru restabilirea legalitãtii, fãrã de care principiile democratice si realizarea prosperitãtii, rãmân la nivelul dezideratelor. Si România nu va fi acceptatã ca partenerã cu drepturi egale, în cadrul Uniunii Europene.
            În cei aproape 14 ani, de la evenimentele din decembrie 1989, „cohorta“ îmbogãtitilor în mod fraudulos, s-a „rafinat si s-a specializat“, în mijloace de la sine antelese si profitabile.
            Marea majoritate a celor nãpãstuiti, acceptã orice fel de compromis, pentru cele mai elementare drepturi, ca sã poatã supravietui. Aceste dramatice realitãti se pot constata, în toate domeniile de activitate, situatie de care profitã cei dornici de îmbogãtire rapidã, cu orice pret, si de regulã, în mod fraudulos.
            In adevãr, factorii publici, investiti cu prerogative decizionale obligatorii si responsabilitate privind ordinea socialã, trebuie sã înteleagã cã recrudescenta infractionalã si, îndeosebi, coruptia, nu vor fi diminuate fãrã mãsuri ferme, corecte, dar severe, de sanctionare a celor vinovati de îmbogãtire frauduloasã.
            Este necesar nu numai sã se „proclame“ declararea averilor, de cãtre persoanele cu statut de demnitar, ci de toatã populatia, si, îndeosebi, sã se verifice îmbogãtirea rapidã, cel putin prin confirmarea oficialã pe bazã de probe, cã cei în cauzã, la data „sporirii averii“ au plãtit taxele si impozitele legale.