"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
16
Iunie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

institutii incontrolabile

               Ecouri de la cititori

                                          fostul
           O intrebare pentru actualul ministru al Telecomunicatiilor
                                         viitorul

Diverse aspecte privind taxele si impozitele

 


            Profit de aceastã ocazie pentru a vã semnala câteva aspecte ale modului cum înteleg organele statului „modernizarea“ vietii economice în România.
             1. Începând din octombrie - noiembrie 2002, nu s-au mai tipãrit formularele fiscale de raportare lunarã (formular 100) urmând ca fiecare agent economic „sã se descurce“ cu procurarea acestui formular. Apoi Administratiile Financiare au pretins tuturor agentilor economici sã remitã aceastã raportare în format electronic, adicã pe disketã. Aceastã presupune: existenta unui calculator, cunostinte de utilizare si o cheltuialã (în fiecare lunã, costul disketei pe care se remite Administratiei Financiare raportarea: disketa odatã primitã, nu se returneazã). Nu s-a tinut cont de faptul cã exista mici afaceri de genul: tarabagii, sifonãrii, croitori, cizmãri - care nu au si nu vor avea niciodatã un PC, cãci nu au nevoie de el în activitatea lor curentã. Acestia îsi tin singuri, sau cu ajutorul unor prieteni, contabilitatea si nu au nevoie de un calculator personal (PC). De ce sunt ei obligati sã facã astfel raportarea? Pentru ca Ministerul Finantelor sã economiseascã banii de tipãrire a unui formular sau ca sã nu mai plãteascã un functionar care sã introducã datele din formular în PC-ul Administratiei Financiare respective?! La nivelul ridicat al taxelor si impozitelor ce ni se pretind, o asemenea „economie“ nu se justificã.
            2. Aceeasi categorie de agenti economici, dar si altii, sunt obligati sã plãteascã „taxa de solidaritate“ pentru Radio si TV.
            Acesti oameni o plãtesc la ei acasã, dar sã o mai plãteascã, încã odata, doar pentru cã au o micã firmã, este aberant.
            Aceastã dublã taxare este echivalentã cu a pedepsi, de douã ori, o persoanã pentru aceeasi vinã, ceea ce este interzis în justitia modernã. Cunosc cazuri în care li s-a pretins aceastã taxã unor sifonãrii, tarabagii, mici ateliere de reparatii auto, garajuri, unor mici firme care îsi desfãsoarã activitãti de birou în propria locuintã, etc. În plus, se desfãsoarã, în emisiuni TV, o scandaloasã campanie prin care se încearcã convingerea populatiei cã o asemenea taxã „este necesarã“. Si asa populatia plãteste de douã ori taxa pentru TVR, odatã direct si, apoi, inclusã în abonamentul pentru televiziunea prin cablu. Eu înteleg sã plãtesc si taxa TV si cea de radio, dacã am aceste aparate de receptie, ca utilizator individual  al acestor aparate, dar sã o mai plãtesc a doua oarã doar pentru cã am o firmã - consider cã este aberant.
            Având în vedere cele de mai sus, mi se pare potrivitã o campanie sustinutã de presã, în scopul corectãrii unor asemenea situatii aberante. Eu, personal, consider cã publicatia dv. este foarte potrivitã pentru o asemenea campanie.
Succes! Dinu P.
 Sumar Articolul precedent

Articolul urmator