"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 16 Iunie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

 

Mentinerea, ca o constantã, a zvonurilor în universul penitenciar, se datoreazã unor conditii specifice locurilor de detinere, fiind un ecran proiectiv al fenomenologiei umane, un „zgomot de fond", pe care se grefeazã problematica psihologicã a unor indivizi tensionati permanent de situatia în care trãiesc si de relatiile ce se stabilesc între ei.

            Existã o serie de preocupãri constante ale detinutilor, care exprimã conditia lor specificã: modificãri ale legislatiei penale, decrete de gretiere, existenta unor comisii de propuneri, pentru liberare conditionatã, apreciatã ca mai blânde, la anumite unitãti, motivarea unor transferãri de la o unitate la alta, si altele. Opiniile care circulã între detinuti, privitoare la toate aceste aspecte, sunt contradictorii, de cele mai multe ori.
            Neîncrederea cronicã în peninteciar, îi face sã vehiculeze toate variantele auzite si sã se alarmeze când aud pãreri defavorabile. Aceastã stare este întretinutã si de obisnuinta detinitilor de a se adresa, cu aceasi problemã, oricãrei persoane întâlnite.
            Proliferarea zvonurilor, în penitenciare, poate fi explicatã ca o reactie simbolicã la frustarea ce ia forma fabulatiei: crearea, mânuirea si îmbogãtirea unor informatii, procurã o anumitã plãcere detinutilor.
            O problemã particularã mediului de detentie: majoritatea detinutilor afirmã cã nu au încredere în cei din jur si, de aceea, la fiecare contact, pierd din informatia ce li se transmite, deoarece încearcã sã depisteze, din primul moment, dacã nu se ascunde „ceva" în spatele celor spuse, dacã nu existã anumite consecinte, asupra lor. În plus, întelegând insuficient trãirile si motivatiile celorlalti, le atribuie în mod najustificat intentii rãuvoitoare unora sau altora, ceea ce mentine o stare de încordare, în care interpretãrile gresite gãsesc un teren favorabil.
            Desigur, simplitatea sau complexitatea mesajelor joacã un rol în aparitia zvonurilor: cu cât continutul transmis este mai bogat, cu atât posibilitatea denaturãrii, în cursul vehiculãrii, este mai mare.
            Posibilitãtile imaginative ale majoritãtii detinutilor, sunt moderne. De aceea, trecerea la actiuni concrete, în urma propagãrii zvonurilor generate în interiorul penitenciarului, este exclusã. Actiunile ostile sunt de asteptat doar în cazul unor motive concrete imediate, de regulã inadmisibile. De aceea se impune o atentie deosebitã, din partea fiecãrui lucrãtor de penitenciar: orice vorbã poate fi interpretatã, de detinuti, în sensul dorintelor, chiar dacã pozitia cadrelor a fost de negare („Nu este adevãrat"), de abitinere („Nu cunosc") sau de neutralitate pozitivã („S-ar putea").
            În grupurile de detinuti, liderul de opinie (cel mai stimat dintre condamnati), are o influentã asupra comunicãrii, direct proportionalã cu capacitatea lui de a explica sensurile si implicatiile fiecãrui mesaj. Mesajele diferã, în continut, dacã sunt transmise de un lider (concise, esentiale, convingãtoare), sau de un membru marginal (nesigure, cu multe repetãri si verigi lipsã în firul logic).
            De aceea, existenta unui lider neoficial puternic, reduce numãrul zvonurilor la minim, el cenzurând problematica din universul de discutie al grupului. În ultimã instantã, în spatele fiecãrui zvon, stã o valoare fundamentalã pentru grupul respectiv, liderul având un rol major, în ierarhizarea acestora, într-o anumitã perioadã. Z vonurile persistã mai mult în grupurile lipsite de coeziune. În cele coezive, liderul impune, relativ repede, un punct de vedere si, ca urmare, zvonul se stinge. Asa cum este de asteptat, zvonul influenteazã imediat deciziile si actiunile grupului, prin intermediul liderului; modul cum este decodificatã si înteleasã semnificatia mesajului, este hotãrâtor. Autoritatea liderului scade doar când zvonul afecteazã puternic pe membrii grupului.
            Când împrejurãrile concrete de viatã sunt apreciate ca imposibil de controlat, si când nu se întrevede o iesire din situatie, productia de zvonuri, în care predominã, fabulatia este mai frecventã. Asa se explicã, în mediul penitenciar. o serie de zvonuri, cu elemente de-a dreptul aberante, privind decrete de gratiere sau modificãri de structurã ale Codului penal. Acest lucru se explicã prin faptul cã, odatã pornitã informatia, dintr-o anumitã sursã, acesta nu mai are posibilitatea sã aducã, ulterior, corectivele necesare si, astfel, prin adãugiri, reduceri sau asimilãri, ia nastere zvonul propriu-zis. În penitenciar, persistenta zvonurilor mai poate fi explicatã si printr-o „nevoie" de subiecte de discutie, care sã deturneze atentia detinutilor de la rigorile privãrii de libertate.
            Durata de „viatã" a zvonurilor, într-un penitenciar, este apreciatã diferit de detinuti: cel mai mult rezistã cele care primesc confirmãri partiale, din partea mijloacelor de informare în masã.
            Aspect particular al comunicatiei, zvonurile nu pot fi împiedicate sã aparã nici în conditiile vietii de penitenciar dar, în cazul acesta, problema care se pune este de a limita, cât mai mult, efectele lor disfunctionale.
            Efectele zvonurilor, în penitenciar, pot fi mai reduse, sau mai ample, în raport de unele componente, care caracterizeazã situatia grupului de detinuti.
            Astfel, informatiile grupului despre un aspect sau altul al realitãtilor imediate, opiniile deja formate, cu privire la o anumitã categorie de evenimente, prejudecãtile (atitudinile), împãrtãsite de toti, sau marea majoritate a colectivului si stãrile afective generate de evenimente, sunt factori care pot face ca reactia grupului sã se deplaseze dinspre rational spre pasional, moment care va solicita contramãsuri sporite, din partea administratiei penitenciarului.
            Zvonurile disfunctionale se repercuteazã negativ asupra climatului interuman, îngreuneazã realizarea programului zilnic cu detinutii sau pot determina chiar acte de nesupunere, din partea acestora. În penitenciar, principalele evenimente, în jurul cãrora pot sã se formeze anumite informatii deformate, sunt cele în legãturã cu decesele unor detinuti, finalizarea unor actiuni de evadare, refuzul de hranã, declarat de unii detinuti si, mai ales, mãsurile luate de administratie, în legãturã cu acestia; liberarea sau neliberarea unor detinuti; luarea unor mãsuri disciplinare mai severe.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator