Am obosit sã tot sustin cã, de multe ori, bugetul de stat este grav prejudiciat prin aplicarea unor pedepse exagerate, cu închisoarea, pentru fapte care au cauzat prejudicii minore.
            Am arãtat cã, în închisorile românesti, se aflã o armatã de persoane condamnate pentru fapte pãgubitoare la buget care, fãcând un calcul, toate la un loc, nu au produs un prejudiciu mai mare de 5% din suma globalã cheltuitã de stat pentru întretinerea lor, în puscãrii.
            Pentru cã, la închisoare, nu ajung decât cei care au fãcut gãinãrii în legãturã cu bugetul, si nu cei care îl fraudeazã, cu zecile si sutele, sau cu miile de miliarde de lei, adicã prin inginerii financiare.
            Dacã un individ furã patru rate, primeste automat 3 ani de închisoare, cu sentimentul de automultumire al judecãtorului cã i-a aplicat pedeapsa minimã, desi, putea sã-i aplice câteva luni de închisoare.
            Cele patru rate sã coste 500.000 lei, însã, pentru inculpatul condamnat cã le-a furat, în trei ani de zile, Statul român cheltuieste, de la buget, pretul unui camion de rate. Iar cetãtenii liberi, cinstiti si nevinovati, abrutizati de sãrãcie si rupti de dãri, ajung sã regrete cã nu sunt, si ei, la închisoare, unde au si haine, au si mâncare, au si medicamente, au si drepturi mai multe.
            Am arãtat, de mai multe ori, cã cetãteanul român Vãtuiu Ioan a fost condamnat, pentru o evaziune de aproximativ 250.000.000 lei, la 10 ani, de închisoare.
            În timpul celor 10 ani acelasi Stat român va cheltui aproximativ 1 miliard de lei, iar paguba Statului va fi si mai mare.
            De curând, am primit spre studiu, cazul unui cetãtean turc, condamnat definitiv la 2 ani închisoare, pentru infractiunea de evaziune fiscalã, prin care a cauzat bugetului un prejudiciu 110.000.000 lei, pe care l-a plãtit.
            Acelasi cetãtean turc a fost arestat, la data de 7 februarie 2002, în vederea extrãdãrii în Turcia, unde este cercetat pentru un dublu omor.
            La data de 21 februarie 2003, cetãteanul turc a început sã execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infractiunea sãvârsitã în România.
            Astfel, Statul român va cheltui, de la buget, sute de milioane de lei.
            Oare nu se putea evita o asemenea pagubã de cãtre organele judiciare românesti? Rãspunsul este cã da. Însã, ne mai trebuie si minte, pentru a face fapte destepte.
            Din moment ce prejudiciul de 110.000.000 lei fusese recuperat, organele abilitate din România, dacã erau istete, si lucrau în folosul Statului român, trebuiau sã predea, Turciei, pe cetãteanul sãu arestat, în vederea extrãdãrii.
            Dupã ce extrãdarea a fost acceptatã, la data de 24 martie 2002, la data de 4 aprilie 2002, autoritãtile române au amânat predarea, pentru ca turcul sã fie tinut, în continuare, în arest, pe banii Statului român, pânã se va termina cercetarea penalã si se va pronunta o hotãrâre definitivã si irevocabilã de condamnare.
            Si aceastã hotãrâre s-a propuntat si inculpatul a început executarea a încã 2 ani de detentie, în România, pe banii contribuabililor vlãguiti de biruri.
            Oare nu era mai rational ca magistratii sã-i aplice o pedeapsã cu suspendare, si turcul sã fie predat tãrii sale, unde a sãvârsit un dublu omor?
            Eu cred, ca orice cetãtean, cu un gram de minte si cu respect pentru banii bugetului, ar fi procedat asa cum era mai bine, adicã sã scuteascã pe sãrmanii români nevinovati de plata unor cheltuieli de întretinere în închisoare a unui individ oarecare, venit din cele patru vânturi ale lumii, sã pãgubeascã bugetul Statului, care nu este al Statului, ci este si al procurorilor si al judecãtorilor care strigã - în principiu, pe bunã dreptate - cã au salarii mici, sau cã nu-si primesc drepturile salariale. Ca sã nu mai vorbim de restul tãrii.