"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
17
Iunie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

Dreptul la cuvânt
 

Mascatii Curtii Supreme de Justitie

avocat Graziela BÂRLA

 

            Cã, uneori, actul de justitie a devenit un spectacol prost, nu e o noutate. Cã spectacolul este repetitiv si aproape obsesiv, nu e, nici aceasta, o noutate, ci doar un motiv de mare tristete.
            Mã aflu la sectia penalã a Curtii Supreme de Justitie si îmi imaginez, pentru o clipã cum se vede sala de judecatã de la înãltimea instantei: e plinã de oameni îmbrãcati pestrit, de robe negre si de mascati; ultimii dintre ei, bãieti vânjosi sau mai putin vânjosi, pe care costumele negre, cu nenumãrate buzunare, stau sã plezneascã, sau doar atârnã. Poartã, peste costume, tot felul de unelte de luptã: de la tuburi mari, de spray-uri paralizante, pânã la bastoane groase de cauciuc si pistoale grele, asezate pe picior, la îndemânã, în tocuri flexibile, usor de deschis. Si, fireste, poartã mãsti negre, în care doar ochii sunt decupati si, pentru cã materialul din care sunt confectionate e moale, decupajele se aseazã hidos peste fetele si pleoapele lor.
            În fine, sã vedem pentru cine se aflã, acolo, baietii mascati si înarmati pânã-n dinti?
            În ziua despre care scriu, la momentul despre care scriu, e vorba de patru amãrâti, cu vârste între 45 si 60 de ani, si o femeie uscatã, toti îmbrãcati în costume de puscãriasi: acestia sunt teroristii din boxã. Dar „teroristii” reprezintã fosta conducere a Petromin. „Dosarul Petromin” este unul „spectaculos“: parchetul a dat multe informatii presei (pe care nu le-ar da, fireste avocatilor), ca sã alimenteze aceastã stare de curiozitate.
            Alãturi de cei cinci, în prima instantã a tãrii, doi pusti, cu cãtuse pe mânã, cu toate cã, în sala de judecatã, arestatii nu pot fi pãstrati cu cãtuse pe mâini.
            De prisos sã mai spun cã, în afara mascatilor, care se înlocuiesc unii pe altii, de câte ori se schimbã contingentul de arestati, sunt si cel putin patru-cinci gardieni, care îsi fac treaba în liniste si cumpãtare, asa cum au fãcut-o întotdeauna, si care ar fi de ajuns.
            Prin urmare, nu am sã înteleg, an nici un fel, de unde si cu acordul cui, aceastã risipã de personal înarmat, într-o salã de judecatã. Nu am vãzut sã fie la fel în Europa, nici în America.
            Cine le dã voie acestora sã transforme, o salã de judecatã, într-un câmp de luptã, stârnind fricã, sau într-un spectacol de circ, stârnind zâmbete?
            Si, nu în ultimul rând, cu acordul cui, noi, justitiabilii României, plãtim circul din sãlile de judecatã?

 Sumar Articolul urmator