An raport de anul nostru de gratie 2003 se împlinesc 5 ani de cand Congresul Avocatilor din Romania, la 12 iunie 1998, a hotarat, cu doar doua voturi contra, fixarea an timp si an istoria avocaturii a – “Zilei avocatului din Romania – 24 iunie – si Patron al acesteia Sf. Ioan Botezatorul”
            Pro-memoria - angaduiti-ne sa dam glas unei parti din continutul acestei hotarari: “avand an vedere motivatiile aduse prin anscrisul oficial anregistrat la Uniunea Avocatilor din Romania sub nr. 1176 din 10.06.1998, sustinute si oral an fata acestui congres – azi, 20 iunie 1998, hotaraste:
            - aproba propunerea si motivatiile aduse de catre avocat Ionica Alexandru si drept consecinta, se fixeaza un timp si an istoria avocaturii <Ziua avocatului din Romania – 24 iunie – si Patron al acesteia Sf. Ioan Botezatorul>”
            Semneaza Secretariatul Congresului compus din: av. Popescu Ion – Decan al Baroului Giurgiu; av. Tanasescu Mihai – Consilier al Baroului Bucuresti; av. Friedman Nicolescu Iosf - delegat la Congres
            Timp de 163 de ani – socotiti din iunie 1835 – data aparitiei primei legi de reglementare a profesiei de avocat si pana an iunie 1998, nu a fost facuta de nici un confrate, o asemenea deosebita si importanta propunere. Nu s-a facut pentru ca, îndelungatele vremuri de fascism si comunism – de deasupra oamenilor – ar fi fost o piedica si, cu siguranta, o asemenea propunere nu ar fi ramas fara urmari represive.
            Nutrim convingerea ca veti retine, ca si noi, prin vointa membrilor Congresului din 20 iunie 1998, s-a scris prin aceasta hotarare, o pagina care va ramane an istoria avocaturii din Romania; pagina prin care s-au oferit tuturor avocatilor respectul de sine si cinstire a analtei lor misiuni pentru care anaintasii nostri, fie prin analtul lor spirit, au ajuns somitati de necontestat ale stiintei dreptului si ale vietii sociale si politice a Romaniei, fie prin curajul si spiritul lor de sacrificiu, au ajuns adevarati soldati ai justitiei romanesti, cazuti eroic an lupta lor de la bara: arestati, condamnati, schingiuiti, omorati.
            Cu priejul amplinirii a 5 ani, de la fixarea an timp a acestei Zile a avocatului din Romania, se cuvine sa cinstim atat memoria celor analte spirite ale geniului cat si a acelora cazuti eroic, an lupta lor de la bara.
            Sa nu-i uitam! Nu stim cati din noi vor ajunge asemenea analte spirite, dar suntem convinsi ca, din actuala si viitoarea generatie tanara a acestei profesii de avocat, se vor fi nascut sau naste asemenea spirite!
            Acest gand al nostru trebuie sa se andrepte, cu piosenie, si catre avocatii cazuti pe front si, de asemenea, sa se andrepte cu tot respectul cuvenit, si catre cei care sunt printre noi, fosti prizonieri sau veterani de razboi.
            Ei ne sunt “batranul, pe care, daca nu-l ai, trebuie sa ti-l cumperi!”
            Preocupandu-ne sa punem an valoare si sa facem cunoscut, corpului de avocati ai societatii civile romanesti asemenea analte spirite de geniu ori subiecti ai unor acte de curaj si sacrificiu, an urma carora au fost schingiuiti, arestati, condamnati, omorati, am publicat an “Jurnalul Baroului”, din ianuarie 1999, un “Anunt”, prin care faceam apel la toti avocatii, magistratii, rudele sau prietenii lor, care au cunostinta de numele si faptele unor asemenea avocati – dintre cele doua razboaie mondiale si din perioada dictaturii comuniste -, sa ne fie cunoscute. Cu regret, trebuie sa spun ca reactia an acest apel nu a fost pe masura asteptarilor.
            Suntem angrijorati de slaba receptivitate si atentie ce se dau acestei Zile a avocatului si a unor asemenea preocupari de spirit an favoarea unui prea mare interes material.
            Nutrim ansa, convingerea ca Dumnezeu este cu noi si ca, antr-un viitor Congres al avocatilor, an care tineretul va fi mult mai prezent, va disparea rutina si practica, anca demagogica si comunista, prin care, dupa ce s-a hotarat a face ceva, la sfarsit cineva sa antrebe: “si acum, chiar trebuie sa ne tinem de cuvant?”
            Sa ne antoarcem, deci, fata si catre trecutul si traditia avocaturii romanesti, cu umbrele si luminile sale, si sa ancepem cu abnegatie sa ne reafirmam buna traditie a avocaturii, precum si a punerii pe primul plan arespectului de sine.
            Numai prin respectul traditiei si a unei discipline ferme, ne vom afirma si impune respectul Societatii Civile Romanesti.
            Avem nevoie de mediatizarea adevaratei valori a avocaturii an Societatea Civila, pentru ca aceasta sa vada frumusetea padurii bravilor nostri avocati si prin cinstirea, an de an, a Zilei avocatului din Romania, precum o fac barourile occidentale. Gandindu-ne mereu la ceea ce este mai bun pentru prestigiul avocaturii si pregatindu-ne pentru ce poate fi mai rau, sa retinem ca important pentru “Ziua Avocatului din Romania” nu numai ca s-a nascut ci, mai ales, ca ea sa traiasca.

(va urma)