(urmare din numarul trecut)
            Nimic nu-i era mai indiferent avocatului antic decât a se pomeni în contradictie cu el însusi. Se spunea cã oratorul Antoniu n-a vrut niciodatã sã-si scrie vreuna din pledoariile sale, de teama ca nu cumva sã i se opunã opinia de astãzi, pãrerea din ajun. Câtã asemãnare cu atitudinea lui Istrate N. Micescu – printul avocatilor români, din prima jumãtate a secolului XX, care împãrtãsea si manifesta aceeasi precautie !
            Nici Cicero nu se sinchisea de asemenea scrupule, petrecându-si viata contrazicându-se, si prea putin i-a pãsat. Efectul si solutia urmãrite sã iasã. Restul e tãcere si uitare suveranã.
            Odatã, cum spunea prea pe fatã exact contrariul a ceea ce sustinuse altãdatã, si cum i s-a cerut sã dea explicatii acestor prea bruste schimbãri, a rãspuns, fãrã a-si pierde cumpãtul: „Se însealã cine crede a gãsi în cuvântãrile noastre expresia opiniilor personale; cuvântãrile sunt limbajul cauzei si al împrejurãrilor, nu al omului si oratorului”.
            Fãrã îndoialã, aceastã sinceritate debordantã si realitate izbitoare, ridicã unele semne de întrebare asupra acestui mod de a vedea lucrurile si chiar a concepe si a practica avocatura. Trebuie avocatul, prin atitudinile si vorbele sale, sã fie simpla rezonantã a împrejurãrilor, sau dincolo de ele existã ceva care presupune o anumitã filtrare si o oarecare dreaptã judecatã, în privinta faptelor de urmat?
            Reprezintã asemenea idei: de a nu mai aplica ordinea si unitatea în viatã, de a abandona sinceritatea în pãreri si de convingere în vorbe, a face, de dragul minciunii, aceeasi risipã de talent, ca si de dragul adevãrului, a nu lua niciodatã aminte, decât la nivelul momentului si la izbânda procesului în cauzã, vectorii profesiei de avocat?
            Aceasta sã fi rãmas si astãzi imaginea si chiar structura avocatului prototip?
            Perenitatea, în mare parte, a unor asemenea deprinderi si atitudini, din antichitate si pânã acum aratã, cel putin, o constantã, indiferent dacã o acceptãm sau nu.