Asa cum estimam an numarul trecut, absorbtia Ministerului Tineretului si Sporturilor de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii s-a produs, oficial... doar partial. Noul Minister – Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului nu include ansa si sportul, domeniu care, dupa unele evaluari, facute chiar de oficialii fostului MTS, la sfârsitul saptamânii trecute, ar putea fi reorganizat sub forma unei agentii autonome sau chiar a unei agentii an subordinea directa a primului ministru, Adrian Nastase.

            Situatia este ambigua, an ambele variante. An prima varianta, sportul ar urma sa fie organizat antr-o agentie cu rol de mini-minister, pastrându-si, an continuare, bazele de pregatire (pâna la eventualele privatizari!) precum si structura tehnica independenta. Aceasta masura ar fi echivalenta cu o “restructurare formala”.
            In varianta a doua am avea, la modul teoretic, o implicare mult mai ampla a premierului României an viata sportivilor nostri, implicare care, daca ar fi urmare a unei strategii de dezvoltare nationala, ar putea avea efecte benefice pentru bunul mers al ramurilor de sport din tara. Am putea avea o ampla dezoltare a bazelor sportive, construirea unora noi, asimilarea sportivilor de performanta, la capitolul profesionisti etc etc. Vise frumoase, nu?

           In fapt, lipseste strategia, interesul actualilor guvernanti fata de acest domeniu. Motivatiile sunt multiple si usor de vazut. Enumeram aici faptul ca, an urma cu doar un an si jumatate, Parlamentul aproba noua Lege a Sportului si noua forma de functionare a MTS, norme care astazi vor fi anulate, an vederea elaborarii altora, apte pentru actuala forma de organizare a sporturilor nationale.
Se deduce, logic, ca:
            - actualii nostri guvernantii nu cunosteau, acum un an si jumatate strategia Guvernului condus de domnul prim ministru Adrian Nastase, strategie care avea (oare?) an vizor si reducerea ministerelor?
            - nu se cunosteau proiectele de dezvoltare a sportului românesc, pentru urmatorii 2-5 ani, respectiv 10-20 de ani asa cum se face an orice tara, unde se doreste democratie, dezvoltare si progres?
            - masurile luate de Guvernul Nastase ne arata ca actuala guvernare nu era anca hotarâta (n.r. pâna miercuri 25 iunie, când scriu aceste rânduri!) ancotro sa plaseaze vechea structura a sportului, cu toate bazele sale.
            - deciziile luate (neluate!) pâna acum arata ca sportul este plasat undeva la periferia interesului premierului si a Guvernului pe care acesta al conduce, an ciuda numeroaselor actiuni de imagine, antreprinse cu sportivi de performanta, gen Ilie Nastase, Ion Tiriac, Nadia Comaneci.

            Semnalul de alarma este grav, daca tinem cont ca, an România, s-au nascut mari stele ale sportului international, pe structuri relativ ieftin de antretinut. Concluzionam ca sportul românesc era un segment bine organizat si structurat, pâna anainte de implicarea politicului, prin reprezentanti sai, an special prin Georgiu Gingaras - an miscarea sportiva nationala, urmat de “implicarea decisiva” a premierului Nastase.
            Ne punem antrebarea daca toate aceste schimbari nu au venit, oare ca ultimatumul din afara, ultimatum menit sa distruga si mecanismele afectate grav de inanitia caracteristica “economiei de piata” din România? Justitia româneasca avea si ea lacune, prin legile an vigoare, care nu permiteau organizarea an structuri autonome a federatiilor nationale, cu drept de reprezentare pentru sportivii din respectivul segment. Dar, de aici pâna la a distruge, legal, structuri nationale, ar fi trebuit sa fie cale libera.
            Interesanta este aceasta ultima optiunea; transferul agentiei de sport an subordinea primului ministru. Cât de practica poate fi o asemenea initiativa?
            Un prim-ministru, prin definitie si traditie, trebuie sa se ocupe de bunul mers al unei tari, de bunul mers si buna functionare a tuturor ministerelor si nu de un singur domeniu. Singura explicatie ar fi aceea ca primul ministru Adrian Nastase este un mare pasionat al tuturor sporturilor, si atunci ar fi explicabil “gestul”, dar consecintele, per ansamblu, vor fi incalculabil negative, deoarece competenta s-ar putea sa-l depaseasca!