Principalele aspecte abordate de participantii la seminar, s-au axat pe problema traficului de persoane – formã de violare a drepturilor fundamentale ale omului, care implicã constrângerea, violenta, sclavia asupra victimei. O definitie, în plan intenational, acceptatã si utilizatã a acestui fenomen, este cea datã de Protocolul de la Palermo potrivit cãruia: “…recrutarea, transportul, transferul, adãpostirea persoanelor, prin mijloace de amenintare sau prin fortã, sau alte forme de constrângere, rãpire, înselãciune, prin abuz de putere sau de pozitie, sau prin primire ori acordare de plãti ori alte beneficii convingãtoare, în scopul de a le exploata (…) pentru prostitutie sau alte forme de exploatare sexualã, muncã fortatã, sau alte sevicii, sclavie sau practici similare sclaviei, sau prelevare de organe…”
            În ceea ce priveste traficul de “carne vie”, studiile din domeniu au arãtat cã principalele victime care îi cad pradã sunt femeile, iar grupa de vârstã cea mai sensibil a fi traficatã este aceea a femeilor de 18-28 de ani. Fetele sunt atrase de promisiunea asigurãrii unor “locuri de muncã” în strãinãtate - chelneritã, îngrijitoare de copii, menajerã, bucãtãreasã etc. S-a demonstat cã motivatia plecãrii acestor tinere în strãinãtate, la “locul de muncã” este creatã de numerosi factori, dintre care enumerãm: lipsa independentei economice, precaritatea conditiilor de trai, cresterea ratei somajului, violenta în familie. Alteori, acestea sunt rãpite si fortate sã practice prostitutia, fiind “vândute” unor proprietari de bordeluri din strãinãtate. Recutarea se face fie de cãte persoane necunoscute victimei, fie, cel mai ades, de cãtre pesoane cunoscute, de “încredere”. În fiecare tarã, formele de racolare/recrutare variazã. De pildã, s-a arãtat cã, în Asia, traficul s-a fãcut pe calea aerului, prin intermediul unor agentii de turism. De asemenea, traficul de fiinte umane presupune, dupã cum am expus mai sus, încãlcarea unor drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de reglementãrile în vigoare pe plan intern si international, întãrirea sistemelor de menifestare a coruptiei, afectarea fortei economice, într-un cuvânt, un veritabil abuz la adresa umanitãtii.

            Cunoscând amploarea fenomenului, societatea, în întregul ei, este permanent preocupatã în elaborarea unor actiuni de prevenire si combatere a acestuia, prin conceperea unor politici de tratare si reintegrare a victimelor traficului de persoane, prin organizarea de campanii anti-trafic care sã urmãreascã, între altele, si sensibilizarea institutiilor guvenamentale si a societãtii civile, dezvoltarea unor programe anti-trafic implicând Politia, Ministerul Justitiei, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Sãnãtãtii, partidele politice, organizatiile non-guvernamentale, Biserica, presa. De asemenea, nu trebuie neglijat nici rolul educatiei scolare, în prevenirea fenomenului, prin prezentarea, în institutiile de învãtãmânt, a unor situatii-tip ale victimelor traficului, a unor articole din presa scrisã si reportaje din domeniul audio-vizualului care sã sublinieze riscurile si consecintele unei activitãti legate, de exemplu, de traficul de femei atât din perspective victimelor, cât si a celor care, în mod ilicit, profitã de pe urma lor.
            În încheiere, ne vom opri asupra fenomenului în România. Potrivit ultimelor rapoarte prezentate la sesiunea generalã a O.N.U. de cãtre O.I.M., O.S.C.E. si alte organisme si institutii internationale, fenomenul repezentat de traficul de persone a cunoscut o extindere semnificativã, în opinia expertilor, cãstigurile obtinute de traficanti, pe aceastã cale, au ajuns sã le depãseascã pe cele obtinute din contrabanda cu droguri. În plan regional, în sud-estul Europei, România este citatã ca fiind tarã generatoare, dar si de tranzit al marilor retele de trafic de femei  care provin îndeosebi din Asia, ca si din tãrile europene (Ucraina, Moldova, Belarus).
            În Raportul Anual  al Departamentului de Stat al S.U.A. referitor la traficul de persoane, dat publicitãtii în luna iunie a anului 2002, România era una dintre cele trei tãri nominalizate datoritã progresului semnificativ obtinut în acest domeniu, având în vedere cã în 2001, în raportul cu acelasi titlu, se arãta cã tara noastrã era principala tarã de origine pentru traficul cu femei în Turcia, Italia, Grecia, etc. Subliniem, de asemenea, cã pe plan national, s-a aprobat ratificarea Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitãtii transnationale organizate, a Protocolului aditional pentru prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor si copiilor, precum si a Protocolului aditional privind traficul de migranti pe cale terestrã, pe calea aerului si pe mare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000. Cele trei documente reprezintã instrumente internationale deosebit de importante în lupta împotriva criminalitãtii si contin reglementãri avansate, deteminate de dorinta adaptãrii mijloacelor de luptã la noile forme si modalitãti organizate, transnationale de sãvârsire a infractiunilor.

            (Sursa: Caiet despre traficul de fiinte umane, Parteneri pentru Schimbare, AIDROM, Program international REIW co-finantat de IREX/DOL-S.U.A. 2002-2003)