"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
17
Iunie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

 

fata nevazuta a instantelor

   

Prieteni, sa nu uitam sa ne spunem si iarta-ma!

avocat Alexandru IONICA -
Presedinte al Casei de Asigurari a Avocatilor din România - Filiala Bucuresti


(urmare din numãrul trecut)

            Dupã doi ani de la despãrtirea noastrã, ne-am întâlnit din întâmplare, la biserica de lemn, din Parcul Titan.
            Ne-am bucurat sincer cã ne-am reîntâlnit si cum era si firesc, l-am întrebat pe fostul meu vecin de pat, dacã a functionat „Justitia imanentã“, în care ne declarasem încrederea nostrã totalã.
            Si rãspunzându-mi, parcã-l aud si acum spunându-mi:
            - Simt mâna lui Dumnezeu cã ne-a ocrotit si ajutat, cãci, fãrã aceastã mânã, fiul meu n-ar fi putut fi repus în toate drepturile lui, iar eu n-as fi ajuns în functia sefului ierarhic care, îmbolnãvindu-se si simtind cã e posibil sã plece pe drumul fãrã de întoarcere si cã a gresit când s-a fãcut pãrtas la „fãcãtura“ celor doi, de a-l lichida pe fiul meu, a tinut, din spital, sã aibã o convorbire telefonicã cu mine, prin care mi-a mãrturisit cã se simte vinovat de necazul ce a fãcut fiului meu si mie si cã mã roagã stãruitor si crestineste sã-l iertãm. Mi-a mai spus cã si-a mãrturisit aceastã gresealã si altor trei persoane. Uneia dintre acestea i-a transmis rugãmintea sã-l ajute pe fiul meu sã-si recapete drepturile si sã aibã încredere în el.
            M-a impresionat tonul si modul în care mi-a spus-o, cu atât mai mult cu cât acest sef ierarhic a murit în spital, lãsându-mi dovada unei înalte tãrii morale, prin care, iertându-l, m-am iertat pe mine - suficient pentru a spune si altora - spre luare aminte la cuvintele lui Iisus cãtre Apostolii Lui: „prieteni, iertarea te face sã devii mai puternic“.
            Sã nu crezi cumva cã „prietenul“ acela, în care crezusem, asa de mult, si acea sefã acidã, au avut tãria sã regrete, si ei, fapta lor, si sã spunã „iartã-mã“!
            Mai au însã tot timpul - cãci mâna lui Dumnezeu a fãcut ca prietenul din discutie sã-si piardã functia, rãmânând în afarã. Sefa a rãmas încã sefa si, împreunã, au început sã-si corecteze, vizibil, comportamentul, astfel cã, fiind din fire rãzbunãtor, eu le doresc sansa de a reveni alãturi de mine.
            Dupã cum se vede, acea „justitie imanentã“ functioneazã pentru toti, atât pentru ei cât si pentru mine.
            Profund impresionat de spusele acestui om, cere mi se dovedise un tot plin de inteligentã neagresivã, de culturã neîngânfatã si o omenie plinã de râvnã crestinã si modestie sincerã, mi-am luat rãmas bun de la el, l-am sãrutat si am plecat profund marcat de spusele sale, prin care am putea, fiecare dintre noi, sã ne identificãm.
            Iatã pentru ce - vã spun sincer, PRIETENI, nu trebuie sã uitãm sã ne spunem „iartã-mã“, iar celor flãmânzi de afectiune, sã le spunem „multumesc“, pentru cã, într-adevãr, „iertarea ne face mai puternici“!


 Sumar Articolul precedent Articolul urmator