II. Consimtamânt

            În ceea ce priveste consimtãmântul, putem distinge douã cazuri:
            - Donatorul major îsi poate exprima, în timpul vietii, acordul cã, dupã deces, sã-i fie recoltate anumite organe sau tesuturi în scopul transplantãrii. Consimtãmântul este dat sub forma unei declaratii scrise în prezenta a doi martori si, pe baza acestui document, i se va elibera, de cãtre Comisia de transplant de tesuturi si organe umane, o carte de donator, prin care se atestã cã posesorul este de acord sã i se preleveze organele stabilite în cuprinsul acestui act. Si aceastã manifestare de vointã este revocabilã, însã revenirea trebuie, de asemenea, sã îmbrace forma scrisã si sã fie datã în prezenta a doi martori.
            - În lipsa manifestãrii de vointã a celui în cauzã, exprimata în timpul vietii, asa cum am arãtat în paragraful precedent, o datã cu decesul acestuia, consimtãmântul pentru recoltarea de organe este exprimat în scris, de un membru cu deplinã capacitate de exercitiu al familiei sau al rudelor potentialului donator, în ordinea stabilitã de art. 8 alin. 2 al Legii nr. 2/1998 – sot, pãrinte, frate ori sorã. În absenta acestora, consimtãmântul va fi luat de la persoana autorizatã, în mod legal, sã îl reprezinte pe defunct.
            Atunci când donatorul decedat este minor, recoltarea de organe si/sau tesuturi se poate face numai cu consimtãmântul scris al ambilor pãrinti (cu precizãrile arãtate mai sus, privitoare la situatia în care autoritatea pãrinteascã este exercitatã de o singurã persoanã) sau al tutorelui.
            Medicii care au procedat la prelevarea de organe sau tesuturi, de la o persoanã decedatã, sunt obligati cã, la terminarea activitãtii, sã asigure un aspect decent al corpului.
            Este interzisã recoltarea dacã, prin aceasta, se compromite o autopsie medico-legalã, solicitatã în conditiile legii.

III. Transplantul

            Transplantul este o activitate medicalã complexã, prin care se înlocuiesc, în scop terapeutic, tesuturi si/sau organe umane compromise din punct de vedere morfologic si functional, din corpul unei persoane, cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sãnãtoase.
            Primitorul major trebuie sã îsi exprime consimtãmântul scris, în prezenta medicului-sef al sectiei în care este operat si a doi martori (fiindcã legea nu prevede, apreciem cã se vor aplica, prin analogie, dispozitiile art. 189 alin. 1 Cod procedurã civilã referitoare la imposibilitatea de a fi martor a rudelor pânã la gradul al III-lea ale pacientului si ale echipei medicale implicate în transplant, precum si a interzisilor judecãtoresti). Atunci când beneficiarul transplantului se aflã în imposibilitate de a-si da acordul, acesta poate fi exprimat de cãtre unul din membrii familiei, de o altã rudã sau de reprezentantul primitorului, în aceleasi conditii de formã ca al acestuia.
            Pentru primitorii minori, sau pentru cei fãrã discernãmânt, consimtãmântul va fi dat de cãtre ambii pãrinti sau, dupã caz, de reprezentantul legal al acestora, asistati de doi martori si de medicul-sef de sectie.
Indiferent de persoana care îsi exprimã acordul, manifestarea de vointã va fi datã numai dupã ce aceasta a fost informatã, de cãtre medic, despre eventualele riscuri de ordin medical, rezultate din transplant.
            În mod exceptional, legea prevede cã transplantul se poate face fãrã consimtãmântul descris în paragrafele anterioare dacã, datoritã unor împrejurãri obiective („exempli gratia”, nu se cunoaste identitatea primitorului, acesta nu locuieste în România si nu se cunoaste adresa rudelor etc.) legãtura cu familia ori cu reprezentantii legali ai primitorului, aflat în imposibilitatea de a-si da consimtãmântul, nu se poate lua în timp util, iar întârzierea ar conduce, inevitabil, la decesul acestuia. Lipsa consimtãmântului este suplinitã de hotãrârea Comisiei de transplant de tesuturi si organe umane si a medicului-sef al sectiei unde se realizeazã operatia, decizie adoptatã în prezenta a doi martori.

IV. Sanctiuni

            Legea nr. 2/1998 stabileste si o serie de fapte care constituie infractiuni; acestea sunt:
            - prelevarea sau transplantul de tesuturi si/sau organe umane fãrã consimtãmântul dat, în conditiile legii, se sanctioneazã cu închisoare de la 2 ani la 5 ani;
            - compromiterea unei autopsii medico-legale solicitatã în mod legal prin recoltarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, se pedepseste cu închisoare de la un an la trei ani;
            - donarea de tesuturi si/sau organe umane, în scopul obtinerii unor foloase, faptã care se pedepseste cu închisoare de la un an la trei ani;
            - vicierea consimtãmântului unei persoane, prin dol sau violentã, pentru a o determina sã doneze tesuturi sau organe, este sanctionatã la fel ca si precedentele douã infractiuni.
            Prin Legea nr. 39/2003, organizarea sau efectuarea prelevarii transplantului de tesuturi sau organe umane în scopul obtinerii vreunui profit din vânzarea acestora, ca si cumpãrarea de tesuturi sau organe umane, în scopul revânzãrii, în vederea obtinerii unui profit, constituie infractiunea de „trafic de tesuturi sau organe”, încadratã în rândul criminalitãtii organizate si sanctionatã cu închisoare de la 3 ani la 7 ani.