|
Prezentam, în continuare, hotarâri ale CEDO pe articole,
care reglementeaza drepturile si obligatiile fundamentale ale omului,
exprimate prin Conventie. Aceasta deoarece, în lumina realitatilor
istorice prezente, de aderare la UE, de armonizare a legislatiei interne
cu jurisprdenta si legislatia comunitara, se impune tot mai pregnant
cunoasterea cadrului juridic, institutional si obligational, în
care ne vom desfasura activitatea.
|
(urmare din numarul trecut)
II. Un alt aspect de conducere si supraveghere juridicã la nivel
european, reliefat în mod deosebit de Curte, este teoria „îndatoririlor
pozitive”, care devine tot mai importantã în precizarea scopului
obligatiilor statelor. Însãsi Curtea a hotãrât,
deseori, cum cã statele trebuie uneori sã ia o atitudine precisã/pozitivã
pentru a se supune obligatiilor cuprinse în Conventie.
Curtea a avut prilejul de a definii scopul art. 1 din Conventie (obligatia
respectãrii dreptului omului), o problemã care este „determinatã
tocmai scopului obligatiilor pozitive/precise ale pãrtilor-contractante
precum si scopului si întinderii întregului sistem al Conventiei
de protectie a omului” (Cazul Bankovic, Stojadinovic, Stoimenovski, Jaksimovic,
Sukovic – decizie admisã la 13.12.2001 – Solutii similare au apãrut
si în cazul Ilascu).
Referitor la caracterul special al Conventiei, ca „instrument constitutional
al ordinii publice europene, pentru protejarea cetãteanului european”,
Curtea a accentuat vocatia sa esentialmente regionalã. Astfel, în
aceiasi sentintã pronuntatã în cazul Bankovic, CEDO
preciza: „Pe scurt, Conventia reprezintã un tratat, un acord de operare
multilateral, precizat în art. 56 din Conventie, în primul rând
într-un context regional si cu aplicatie în spatiul juridic
al pãrtilor contractante. Conventia nu a fost destinatã sã
fie aplicatã peste tot în lume, chiar din respect pentru conducerea
statelor contractante”.
Importanta acestei hotãrâri este evidentã. În
limitarea scopului conceptului de „jurisdictie” pe aceastã cale,
Curtea a definit, de asemenea, si continutul obligatiilor (îndatoririlor)
pozitive, pentru statele pãrti la Conventie.
În ceea ce priveste continutul obligatiilor derivate din garantarea
drepturilor si libertãtilor enuntate în Conventie, Curtea a
folosit teoria obligatiilor pozitive, pentru a se asigura cã îndatoririle
pozitive au fost îndeplinite – de exemplu, în cazurile unde
moartea a fost rezultatul folosirii disproportionate a fortei letale de
cãtre organele statului. Însã, aceastã teorie
se aplicã si în alte situatii, fiind frecvent invocatã,
începând cu anul 2001.
Sumar 
Articolul
precedent 