"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
18
Iulie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

libertatea de dupa gratii

Sursele sanatatii organizationale în penitenciarele românesti (I)

dr. Florian GHEORGHE

 

            La acest final de mileniu, toate administratiile penitenciare se confruntã cu dificultãti, ale cãror solutii nu sunt întotdeauna de domeniul financiar. La un simpozion, care a avut loc în 1991, la Ottawa, într-una din sectiuni s-au prezentat, de cãtre reprezentantii diverselor state participante, cele trei principale probleme cu care se confruntã administratiile penitenciare: în Jamaica - suprapopularea închisorilor, accentul prea mare pus pe securitatea locurilor de detinere si formarea personalului; în Statele Unite - suprapopularea, lipsa resurselor umane si absenta consensului privind rolul închisorilor; în Scotia - atitudinea nefavorabilã a personalului fatã de problemele penitenciare; în Suedia - absenta obiectivelor politice privind serviciul închisorilor, neclaritãtile despre rolul personalului în procesul corectional, stabilirea unor obiective comune între elementele sistemului de justitie penalã (politie, tribunale, penitenciare) si ameliorarea raporturilor între functionarii din penitenciare si organismele comunitare de supraveghere. În România, principalele dificultãti sunt în prezent: absenta unei legislatii adecvate momentului social, personal insuficient si supraaglomerarea.
            „Studii aprofundate si serioase aratã cã nu reusim sã pãstrãm un echilibru între reforma legilor si numãrul de persoane din închisori, cã nu reusim sã prevedem acele mãsuri capabile sã pedepseascã fãrã a închide în penitenciare, cã nu reusim sã prevenim mai mult decât sã sanctionãm s.a.m.d. Eforturile trebuie, deci, îndreptate în directiile în  care suntem deficitari: pedeapsa fãrã închisoare“ - Giuseppe Mosconi, profesor la Universitatea din Padova, Italia, interviu în „Palatul de Justitie“, nr. 5-6/1977.
            Considerãm un penitenciar sãnãtos, din punct de vedere organizational atunci, când:
             - organizarea sa corespunde functiilor constitutive, iar rolurile si normele sunt adecvate acestora;
            - existã un consens al personalului asupra obiectivelor si mijloacelor stabilite formal;
            - distributia puterii nu creeazã tensiuni;
            - existã mecanisme adecvate de rezolvare a conflictelor interne;
            - climatul psihologic este fundat pe împãrtãsirea valorilor organizationale si pe respectul reciproc.
            Desigur, factorii culturali pot aduce nuante specifice unui penitenciar sau altul.
            Iatã câteva cauze care determinã, în prezent, disfunctionalitãti în penitenciarele românesti si modul în care sunt sau pot fi rezolvate.
 

Cauzele disfunctiilor organizationale
Solutii pentru sãnãtatea organizationalã
Absenta unei noi legi de executare a pedepselor, adaptatã noilor realitãti sociale în vigoare. Dateazã din 1969: ea a devenit un obstacol pentru practicieni si o sursã de stres pentru cã împiedicã orice initiativã. - existã un proiect avizat si de Consiliul Europei, care asteaptã de ani de zile sã intre în dezbaterea Parlamentului;
- existã un proiect de lege privind executarea pedepsei, de cãtre minorii infractori;
Resurse financiare insuficiente (la nivelul supravietuirii) pentru întretinerea penitenciarelor. Consecintã: exagerarea functiei economice a penitenciarelor în functie educativã. - interventii la Parlament si Guvern, pentru asigurarea fondurilor necesare si clarificarea unei strategii pe termen mediu, privind dezvoltarea sistemului penitenciar românesc.
Supraaglomerarea, identificatã ca sursa tuturor dificultãtilor. - adoptarea „Legii probatiunii“;
- constructia unor noi penitenciare;
- transferarea unor unitãti militare, de la Ministerul Apãrãrii, la Ministerul Justitiei, pentru a fi transformate în penitenciare;
- cresterea confortului, în penitenciarele vechi;
- întelegerea supraaglomerãrii, ca fenomen mai complex decât raportul dintre numãrul de paturi si cel de detinuti;
Contradictia dintre statutul militar al personalului si continutul „civil“ al activitãtilor cotidiene - elaborarea proiectului noului „Statut al personalului din penitenciare“, care transformã toate functiile militare în functii civile; proiectul a fost dezbãtut cu tot personalul din sistemul penitenciar românesc, el fiind acceptat fãrã rezerve;

(va urma)

 Sumar Articolul precedent Articolul urmator