| "Societatea nu are dreptul să mă judece, când
nu este în stare să mă apere" Istrate Micescu |
|
NUMARUL 18 Iulie 2003 |
| Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor
omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă |
||
![]() |
conexiuni Responsabilitatea
juridica medicala (III) |
|
Cristina-Maria
FLORESCU, |
| Doctrina juridica a formulat teza potrivit careia responsabilitatea reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale dreptului. Cel care se face vinovat de încalcarea prevederilor normelor juridice, aduce atingere ordinii de drept, tulbura buna si normala desfasurare a relatiilor sociale, afecteaza drepturi si interese legitime ale semenilor sai. Pentru aceste motive, el este tinut, de lege, sa raspunda. De precizat ca, în teoria dreptului, s-a statuat ca despre o veritabila raspundere juridica nu se poate vorbi decât în momentul în care, pe scara evolutiei istorice a organizarii comunitatii umane, s-a înregistrat aparitia statului. În cele ce urmeaza, vom aborda problema institutiei raspunderii juridice asa cum, de-a lungul vremii, s-a reflectat în activitatea medicala. |
În perioada modernã, atât în literatura de specialitate,
cât si în practica judecãtoreascã, s-a ridicat
problema formulãrii unor criterii pentru stabilirea culpei medicale.
În Europa, de pildã, s-a acceptat sistemul de comparare a modului
de a actiona al persoanei chemate sã rãspundã în
fata organelor judiciare pentru fapta culpabilã cu modul în
care ar fi procedat, în aceeasi situatie, un medic prudent si diligent.
Ulterior, s-a ajuns la incriminarea faptei persoanei ce nu a epuizat toate
mijloacele disponibile de investigare medicalã, care sã ducã
la o corectã diagnosticare. În Anglia si S.U.A., simpla diagnosticare
incorectã, sau aplicarea unei terapii neadecvate, sunt suficiente
pentru a declansa prezumtia de culpã în sarcina medicului.
Ca atare, într-o eventualã actiune în justitie (fundamentatã
pe rãspunderea civilã), reclamantului nu-i va reveni decât
sarcina probei incorectei diagnosticãri, proba contrarã fiind
în sarcina medicului.
În ceea ce priveste tara noastrã, analizând legislatia
în vigoare si opiniile exprimate în doctrina juridicã,
observãm cã legiuitorul român nu a reglementat distinct
rãspunderea medicului pentru faptele ilicite, sãvârsite
în exercitarea profesiei. Aceastã rãspundere se va angaja
în conditiile dreptului comun. Potrivit art. 39 din Legea nr. 74/1995
privind exercitarea profesiei de medic, înfiintarea, organizarea si
functionarea Colegiului Medicilor din România (republicatã
în M.Of. nr. 650/12.12.2000, modificatã si completatã
prin Legea nr. 495/2002 publicatã în M.Of. nr. 524/18.07.2002):
“Rãspunderea disciplinarã a membrilor Colegiului Medicilor
din România, potrivit prezentei legi, nu exclude rãspunderea
penalã, contraventionalã, civilã sau materialã,
conform prevederilor legale.” În materie civilã, de pildã,
se vor aplica regulile consacrate de Codul civil, astfel dupã cum
se aratã si în literatura de specialitate: “Cu exceptia acestei
trimiteri la dreptul comun al rãspunderii (fãcute, în
legãturã cu angajarea rãspunderii medicale, de art.
39 din Legea nr. 74/1995, mai sus citat, n.ns.), în legislatia medicalã
nu se prevede nimic special. Singura concluzie la care se poate ajunge,
este aceea cã rãspunderii medicale i se aplicã regulile
cuprinse în Codul civil.” (I.F. Popa, Rãspunderea civilã
medicalã, în Revista “Dreptul” nr. 1/2003, pag. 45).
(Bibliografie: N. Popa, Teoria generalã a dreptului, Ed. Actami, Bucuresti, 1998, pag. 123-124; A. B. Trif, V. Astãrãstoae, Responsabilitatea juridicã medicalã în România. Premise pentru un viitor drept medical, Ed. Polirom, Iasi, 2000. pag. 13-19; I. M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, Rãspunderea civilã, Ed. Stiintificã, Bucuresti, 1970, pag. 397-398; I.F. Popa, Rãspunderea civilã medicalã, în Revista “Dreptul” nr. 1/2003, pag. 45; C. Hamangiu, Codul general al României, vol. I, Bucuresti, Ed. Librãriei Leon Alcalay)
Sumar
|
Articolul precedent
|
Articolul urmator
|