Cam asa stau lucrurile si cu marele Hagi care, dupa ce a avut curajul sa anfrunte „mai marii fotbalului autohton“, a fost „trântit“ de acestia.
            Noi, românii, i-am fost alaturi atunci când a jucat pentru Nationala.
            I-am fost alaturi an momentele placute ale carierei sale, dar nu am reusit sa-i fim alaturi atunci când acesta a... atacat din nou. Când a atacat coruptia, saracia, prostitutia morala si demagogia.
            Mizeria din sport a fost mai puternica?
            Sau cei care i-au stat alaturi lui Hagi au fost putini si, nu in ultimul rând, lipsiti de forta necesara pentru a produce o schimbare, semnificativ majora?
            Hagi a luptat si... a pierdut!

            Cu Hagi au pierdut românii o sansa reala de schimbare a mentalitatii in fotbalul românesc. Au ramas intacte conducerea Federatiei Române de Fotbal, ca si cea a Ligii Profesioniste de Fotbal.
            O parte dintre jucatori a iesit in strada, si oamenii au fost destul de repede asimilati cu „Gica contra“, cererile lor de SCHIMBARE fiind, de asemenea, clamate mult prea ancet, pentru niste urechi anfundate. Poate ca nu se striga nici in directia urechilor potrivite, deoarece reactiile, in afara celor teatrale, de imagine, aproape nu au existat.

            Hagi a luptat pentru România, a pierdut si... a fost primit cu bratele deschise de strainii suporteri ai formatiei Bursaspor din Turcia.
            La primul antrenament al lui Hagi cu aceasta formatie, 4.000 de suporteri s-au prezentat prompt, la apelul „HAGI“!
            Suporterii au scandat: „Hagi s-a nascut an România, a ajuns la Bursa, fii binecuvântat, Gheorghe Hagi“.
            La noi Hagi a fost hulit in direct de sefii fotbalului românesc, a fost jignit peste masura, si apoi a fost alungat. La turcii de la Bursa, el a fost tratat ca un erou, desi HAGI nu este nici macar musulman!
            Oficialitatile turcesti au adus, in multe alte rânduri, omagii lui Hagi. Oficialii români s-au rezumat la o simpla „afisare“ cu Legenda. Nimic mai mult in sprijinirea demersului sau pentru primenirea sportului românesc.
            De curând, „reducerile bugetare“ au dus la „restrângerea“ totala a sportului românesc.

            Au fost sacrificati sportivii.
            A fost sacrificat Ministerul Tineretului si Sporturilor.
            Au fost sacrificate si bazele sportive, prin metoda de acum traditionala: privatizarea.
            Vor fi sacrificati si ultimii antrenori, ei fiind oricum eroii sportului românesc, in conditiile unei pauperitati economice continue si accentuate.
        In alte tari, vezi Turcia, aceste „non-valori“ sunt tratate la adevarata lor valoare. Sunt tratate regeste.

            Pentru ca ei, odata plecati acolo, dau nastere unor valori locale, valori care se vor impune, in sportul international. Se vor impune, deoarece ei sunt pregatiti de profesionisti români, care au fost „goniti“ din România, prin metode de-a dreptul barbare. Tara lor de bastina, i-a „repudiat“.
            România va deveni o tara bananiera in mentalitate. Ca de altfel, si in sport.
            Politica Guvernului s-a schimbat. Au fost desfiintate si anfiintate ministere. La comanda!
            S-au creat strategii de dezvoltare. Si acum, ca si an urma cu aproape doi ani!
            Conducerea a ramas aproximativ la fel.
            Ca si mentalitatea!
            Peste sase luni, vom crea alte planuri de dezvoltare?
            Vom aduce alte „ambunatatiri“ vietii sociale, economice, politice si culturale?
            Vom face totul pentru binele românilor!
            Dar doar peste ceva timp!
            Mai asteptati putin si totul va fi frumos.(?)
            Acestea par a fi promisiunile politicului românesc al zilelor noastre, pentru noi, pentru muritorii de rând, in privinta sportului.
            Vor fi probabil si promisiunile electorale din timpul campaniei electorale 2004. Asta pentru a atrage, de partea lor, cât mai multi sportivi de marca. Ca in 2000. An 2000 au adus schimbari!
            O lege a sporturilor cu efect de bumerang - o lege contra sportului si sportivilor!
           Asta este, schimbarea, in România, vine antotdeauna de sus in jos!