Într-o noapte, am visat cã mi s-a propus sã fiu  ministru de justitie.
            Am luat oferta în serios, am pus mâna pe condei si am rãspuns celor care îmi fãcuserã propunerea, printr-o scrisoare deschisã, dupã cum urmeazã:
            “Domnilor,
            As accepta aceastã functie dacã, o datã învestit, as fi împuternicit, oferindu-mi-se si garantiile respective, sã procedez cam asa:
            - sã dublez numãrul judecãtorilor si personalului auxiliar;
            - sã dublez (deocamdatã) salariile judecãtorilor si personalului auxiliar;
            - sã asigur judecãtorilor locuinte si alte conditii de trai corespunzãtoare rangului lor si pretentiilor pe care le avem de la ei;
            - sã folosesc, exclusiv în interesul instantelor, toate fondurile rezultate din taxele de timbru si din timbrul judiciar;
            - sã trimit la specializare, în Franta, 500 de judecãtori pe an;
            - sã construiesc sedii, pe principiul omul si biroul;
            - sã dotez birourile, pe principiul omul si computerul;
            - sã leg toate computerele instantelor într-un sistem integrat, la nivel national.
            Astfel, dacã rezist remanierilor si altor evenimente, as putea crea un sistem judiciar sãnãtos, infuzând sãnãtate si domeniului economic”.
            M-am trezit din vis râzând, mai ales la gândul cã eu nu am vechimea nici mãcar pentru a fi vicepresedinte de judecãtorie. Dar, dacã tot am visat, si am scris cele de mai sus, pãstrez ideile din scrisoarea mea la dispozitia ministrului real, prezent sau viitor.