„Batalia s-a dat pentru cine are puterea de a aresta in Stat“             Avocat Dumitru Rãdescu
            „Putem pleca de la pronuntarea deciziei în completul de nouã judecãtori de la Curtea Supremã de Justitie, condus de presedintele Curtii Supreme, judecãtorul Paul Florea, prin care s-a decis, pentru prima datã, cã procurorul nu are voie sã aresteze. Deci, nouã ani, nouã judecãtori...
           În opinia mea, existã o situatie conflictualã realã între judecãtori si procurori, chiar dacã se doreste sã fie mascatã, sub declaratii mai delicate, ea existã, si vreau sã vã spun cã, dacã trecem în revistã ce s-a întâmplat când s-a discutat Proiectul de Constitutie, ce s-a discutat în 1992, când s-a votat Legea nr. 92/1992 de organizare judecãtoreascã, ce s-a întâmplat când s-a promovat Legea nr. 142/1997, de modificare a Legii nr. 92, si ce se întâmplã acum, când deja s-a modificat Codul de procedurã penalã, dar se va modifica si Constitutia, reactiile si situatiile au fost identice. Bãtãlia s-a dat, de la bun început, nu pe domenii foarte mari. Sã stiti cã bãtãlia nu s-a dat ca sã învãtãm sã vorbim în limba maternã, nici pentru interpreti, nici pentru mai stiu eu ce, bãtãlia s-a dat pentru cine are puterea de a aresta, în stat.
            Reactia Procuraturii, Parchetului si reprezentantilor acestuia, atunci si acuma, a fost identicã.
            Urmãrind presa vremii, veti vedea cã, întotdeauna, au existat atacuri de o violentã iesitã din comun.
            Conflictul a apãrut acum, când s-a modificat Codul de procedurã penalã si procurorul, desi a rãmas cu dreptul de a retine o persoanã timp de 3 zile, neconstitutional, a pierdut dreptul si puterea de a aresta. Cine aresteazã în România, are puterea propriu-zisã. Procurorul General al României, fiind numit la propunerea ministrului Justitiei, de cãtre Presedintele României, rezultã cã Puterea Executivã, practic, reprezintã agentul guvernamental care pune în discutie si executie arestarea. De asemenea, art. 34 si 35 din Legea de Organizare Judecãtoreacã dã dreptul ministrului justitiei - ministrului care se duce la Guvern si îsi dã cu pãrerea acolo - sã dispunã începerea urmãririi penale, direct sau prin intermediul procurorului general. Ministrul Justitiei, care controleaza judecãtorii sau procurorii, e singurul care dã avizul de cercetare, de începere a urmãririi penale, de perchezitie, de arestare pentru judecãtori sau procurori. Deci, nu cred cã e vorba de un conflict între institutii: în primul rând, pentru cã nu poate fi nominalizat ministrul Ministerului Public. Nu existã institutia Ministerului Public sau reprezentantul acestuia, în Guvern. România este singura tarã din Europa care are un Minister Public, dar nu are ministru pentru el.
            Suntem în situatia unui conflict între generatii, la nivelul Parchetului?
            Cu certitudine! Vedeti cazul Bugulean. Si la nivelul judecãtorilor?
            Procurorul Adjunct al României, care a fost destituit, dupã ce si-a dat si el cu parerea la televizor vis-a-vis de „Armaghedon“, dacã vã mai aduceti aminte, deci, Alexandru Tuculean, a scris în revista „Dreptul“ nr. 1/2000, un articol, ca sã-i rãspundã articolului meu, publicat în „În Justitie“. Puteti sã mã verificati, cã a muncit toatã Directia 5 de Cercetare si Studii din Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, au muncit toti, ca sã-mi combatã, public, ceea ce sustineam: cã procurorul nu are voie sã aresteze, s-au concetrat, si au dat în numãrul 1 din „Dreptul“, acel articol. Alexandru Tuculean, care este procuror, care este la Institutul National al Magistraturii, care este în Consiliul Superior al Magistraturii, care a fost validat de Parlament sã fie în Consiliul Superior al Magistraturii, deci omul ãsta a crezut, si crede sincer, cã numai procurorul poate sã aresteze. Credeti cã s-a schimbat ceva, de pe 1 iulie a.c. pânã acum? Credeti cã s-a schimbat mentalitatea unor astfel de oameni? În România, nici un judecãtor sau procuror, nu a avut curajul, pânã când cei nouã judecãtori de la Curtea Supremã nu au decis ca atare, si pe urmã cei din Constanta sau din Târgu Mures, va spun cã procurorul nu are voie sã aresteze, conform art. 5, paragraf 3. Nici un judecãtor din România n-a admis punctul ãsta de vedere. Au hotãrât, sã ne spunã: sacrificã domnule, dispozitiile Codului de procedurã...
            Noi nu trãim în Egipt, nu trãim în Germania. Trebuie sã învãtãm si noi, dacã un lucru e tabu, e tabu, si la noi ar trebui sa fie tabu sã respectãm legile“.

Cine il poate aresta pe Procurorul General?

            „Ambiguitatea legii dã nastere la situatii care nu pot fi, practic rezolvate, de exemplu, cine-l aresteazã pe procurorul general si care este procedura de arestare? El este numit de cãtre Presedinte, la propunerea ministrului Justitiei; ministrul Justitiei trebuie sã cearã revocarea lui din functie, iar in cadrul unei actiuni flagrante, cine aresteazã? Un procuror din subordine? Nu se poate! Aparent, procurorul general este singurul pe care nu are cine sã-l aresteze, indiferent ce ar face.
            Si ce se întâmplã dacã judecãtorii, numai ei, dau mandate împrotriva judecãtorilor? Cine-i mai aresteazã pe judecãtorii care dau mandate de arestare, în momentul de fatã? Alti judecãtori? Care, nepotii sau verii? Si astea sunt problemele instantelor: dacã discutãm de situatia din momentul de fatã, din justitie, trebuie sã discutãm si de faptul cã, in sistem, se promoveazã numai pe relatii de rudenie, cã multi dintre cei care intrã în Institutul Superior al Magistraturii sunt exceptii la exceptie si care, dupã ce au terminat, se aranjeazã de o asemenea manierã lucrurile, încât sã iasã pe pozitia trei sau patru si singurul post din Bucuresti sã nu fie prins. Sa ia Botosani-ul, Vaslui-ul s.a.m.d., iar nepotii si strãnepotii care intrã în magistraturã, sã nu aibã nici o hotãrâre casatã (n.r.: desfiintata prin hotarârea altei instantei), pentru cã, altfel, practica de casare i-ar împinge în jos, si n-ar promova niciodatã. Astea sunt problemele reale din Justitie.
            Judecãtorii? Haideti sã vã dau un exemplu! Pe Stoicanu, au arestat-o procurorii, cu prelungire de mandat de arestare, dar dat de judecãtori. Doamna Popa, care a fost judecãtorare la sectorul 6, si care, în înalta ei stiintã, a vântut terenul Ambasadei Italiei, de sub ambasadã, si care a fost arestatã, si la presiunile judecãtorilor a fost eliberatã, si a fost condamnatã 2 ani cu suspendare, dupã ce a intrat într-o retea de mafioti, de te doare capul, si, cu altã ocazie, am sã vã povestesc ce relatii extraordinare, de conjuncturã, se creeazã acolo, a fost condamnata la o pedeapsa de 2 ani cu suspendare, nu pentru faptele si hotãrârile pronuntate, ci pentru cã a ars dosarele.
            Ea a fost arestatã datoritã conjuncturii internationale a procesului: pentru cã Ambasada Italiei a luat atitudini, de nu se mai termina, în Europa, valul. Si atunci, de convenientã, de conjuncturã, a fost arestatã, tinutã 7 luni si pusã în libertate, dupã aceea, si condamnatã 2 ani de zile dupã aceea de cãtre judecãtori, pentru o infractiune, ...bãtaie de joc: distrugere de înscrisuri!

            Nota redactiei:  Întâlnirile avocatilor cu presa sunt o provocare pentru toti colegii, din ambele profesii. Ele vor fi reluate in luna septembrie, când ii asteptam si pe reprezentantii conducerilor barourilor din Bucuresti si din tara.