INJUSTITIE OnLine

            Pe data de 27 august 2003, vor intra în vigoare modificãrile aduse Codului de procedurã civilã, prin O.U.G. nr. 58/2008. În buna traditie româneascã de „una caldã, alta rece“, alãturi de lucrurile pozitive, aduse de ordonantã (când ne-am referit la efectele benefice ale acestor modificãri, am vizat, în primul rând, renuntarea la institutia recursului în anulare, mãsura care a fost luatã, însã, din câte stim, la insistenta forurilor europene, si nu din convingerea proprie a actualului Guvern, cã este necesar a renunta la un important instrument de a impune anumite solutii, dar si de a elimina o însemnatã sursã de instabilitate jurisprudentialã), a fost stabilitã si o altã competentã materialã a instantelor care, apreciem noi, cã va limita, indirect, accesul la justitie.
            Potrivit noii forme a codului, judecãtoriile sunt competente sã judece, în prima instantã, numai procesele si cererile în materie civilã al cãror obiect are o valoare inferioarã sumei de 1 miliard de lei, litigiile al cãror obiect depãseste aceastã sumã urmând a fi judecate de tribunale. Problema devine si mai spinoasã, o datã cu competenta materialã exclusivã de judecare a apelurilor doar de cãtre curtile de apel, iar judecarea recursurilor revine, conform noii legi, exclusiv Curtii Supreme de Justitie.
            În aceste conditii, pentru o bunã parte a justitiabililor, exercitarea unei cãi de atac va deveni mult mai greu de fãcut, din cauza costurilor ridicate. La ora actualã, în România sunt 15 curti de apel, dintre care unele deservesc patru judete (Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Cluj), dar cele mai multe dintre ele au competentã teritorialã asupra a trei judete; prin urmare, filtrarea unei hotãrâri datã în prima instantã va presupune deplasãri de cel putin 100 km, ale justitiabililor si ale avocatilor, la sediile acestor instante, timp pierdut cu aceste drumuri s.a.m.d. Credem, cã nu mai trebuie spus ce înseamnã promovarea unui recurs pentru un justitiabil care locuieste în Ardeal sau Moldova.
            Dacã „dejure“ au fost pãstrate cele douã cãi de atac, apreciem cã nu e hazardat a spune cã „de facto“ a fost aproape eliminat recursul, sau, mai bine zis, a devenit accesibil numai pentru cei putini cu bani multi. Mai putem vorbi, în acest context, de acces liber la justitie si de egalitatea tuturor în fata ei? Gânditi-vã cã pãrtile dintr-un proces au venituri inegale, cum va putea sã îsi caute dreptatea, la 1-200 km distantã, cetateanul cu un salariu de 3-4 milioane (ca sã nu mai amintim pe locuitorii satelor, al cãror venit este derizoriu), contra unei persoane cu un venit de 10-15 milioane, în conditiile în care judecarea apelului va presupune doar trei termene, iar o singurã deplasare costã, cel putin, 500.000 lei? Dar un recurs judecat doar cu douã cãlãtorii, dus-întors, la Bucuresti, al cãror cost minim ar de 1,5 milioane de lei, pentru o distantã medie de 250 km? Practic, a fost reintrodusã organizarea sistemului judiciar anterioarã lui 1989, când exista o singurã cale de atac.
            S-a urmãrit crearea unei justitii numai pentru cei puternici financiar? Sau se doreste si înlãturarea ultimei paveze a celor multi împotriva abuzurilor, de tot felul ale Statului si ale potentatilor vremii (care, de multe ori, se regãsesc la toate nivelurile în structurile autoritãtilor administrative) - JUSTITIA?

"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere" Istrate Micescu		NUMARUL 19 Iulie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã