Pentru cã:
            a) Judecãtorii nu au voie sã facã nimic altceva.
            Oricine, în, România, poate porni o micã sau mare activitate privatã, pe lângã sau înlocuind ocupatia de bazã. Orice alt jurist poate da asistentã unui numãr, practic nelimitat, de firme. Judecãtorul, nu.
            b) Judecãtorul este pus mereu în comparatie cu avocatul.
            Într-un caz concret, am avut un dosar de fix 5 file, din care una era chitanta avocatului: 2.500.000 lei. Eu, pentru acesti bani, lucrez o lunã, instrumentînd 50-l00 dosare, sãptãmânal. Si-atunci devine, dacã nu normal, oricum explicabil, cã judecãtorii vor sã treacã în avocaturã. Pentru a-i opri, societatea trebuie sã le dea un salariu, nu mare, ci exorbitant. Altfel, în scurt timp, dreptatea în România va fi împãrtitã doar de câtiva fanatici, din ce în ce mai depãsiti de numãrul dosarelor.
            c) Judecãtorul, nu numai cã lucreazã, dar si trãieste într-un mare stres si într-un pericol continuu.
            Stiti cât timp îl frãmântã o solutie, într-un caz în care dreptatea este pe muchie de cutit? Stiti câti judecãtori au fost înjurati, amenintati, omorâti? Cât timp statul nu le acordã o protectie concretã si eficientã, ei trebuie sã aibã mijloace pentru a se proteja singuri: o casã sigurã, într-o zonã sigurã, o masinã bunã, un mediu de viatã lipsit de promiscuitate.
            d) Trebuie asiguratã incoruptibilitatea judecãtorului.
            În instantã, ajung, în aceastã epocã, a tuturor posibilitãtilor, tot felul de oameni cu bani – de la bisnitarii de cartier, pânã la magnatii finantelor. Toti acestia sunt convinsi cã fiecare om are un pret, la care cedeazã, deci va încerca, si va plusa. V-ati gândit vreodatã câti magistrati au cedat acestor avansuri? Câti au rezistat, si cu ce pret? Refuz sã cred cã existã niste procente, dar e trist cã se poate pune problema, în acest fel. Ca sã nu devinã dramatic, judecãtorii trebuie sã fie fãcuti incoruptibili, în primul rând prin salariu.
            Adresa mea de e-mail: geo@ambra.ro.