"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		SPECIAL 4 08 / 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

DE LA SEVER MURESAN LA DINULESCU	Lucian Cornescu

Analiza falimentului Bancii Dacia Felix este strans legata de falimentul moral al reprezentantilor ei. Putina lume stie insa care este adevarul.

In acea perioada, perioada de aur a sistemului bancar, Banca Nationala a Romaniei nu avea un serviciu de « prudentialitate bancara » activ. Nu se dorea - sau pur si simplu nu stia…

Si astfel, in mare parte din cauza unor credite mult prea usor acordate multora, din cauza faptului ca actionarul majoritar al acestei banci, Sever Muresan, a putut capta, in folosul altor interprinderi care ii apartineau, un flux financiar foarte mare, de fapt banii deponentilor, s-a ajuns la colaps. Ca acest colaps a fost dorit de multi dintre ceilalti beneficiari a creditelor acordate sau nu, este deja istorie.

Faptul insa este urmatorul : la un moment dat, Banca Nationala a Romaniei a continuat sa plateasca in nestire, sa compenseze, sume uriase de bani, sa achite, de fapt, celorlalte banci, cecurile si efectele prezentate zilnic, la plata. Fara sa existe vreo acoperire din parte Bancii Dacia Felix. Explicatia este putin tehnica, dar incerc sa o traduc cam asa : zilnic, in cosul Bancii Nationale, de-a valma, bancile isi arunca datoriile si creantele reciproce, pozitia debitoare sau credtioare a ficareia urmand a fi un rezultat necontrolabil pe parcursul acestui proces, denumit compensare multilaterala. Mai mult, daca la sfarsitul zilei o banca ramane datoare celorlate, si nu le poate plati, e nevoie de un garant, care sa faca aceasta, in cazul nostru B.N.R. Deci, turcul plateste… (contribuabilu, B.N.R. nelucrand cu banii proprii).

In finele primei saptamani, balanta negativa a Bancii Dacia Felix era de aproape 700.000.000.000 (sapte sute de miliarde de lei). Din acea perioada. Directia de resort a tras semnale de alarma. Fara efect, la Guvernatorul B.N.R.. Prin urmare, BNR a continuat sa plateasca pe fondul panicii in crestere a celorlalte banci, care au intrerupt acceptarea de la clienti a ordinelor de plata pe adresa Dacia Felix si au trimis la plata la B.N.R. (un turc somnolent) tot ce aveau de incasat de la Dacia Felix, chiar daca in inainte de scadenta. Din prima zi a saptamanii care a urmat, dupa stiinta noastra, directia de plati a B.N.R. a bombardat zilnic pe guvernator cu apeluri de a intrerupe plata datoriilor Dacia Felix. Care guvernator… a plecat in voyaj… Situatia a continuat inca aproape trei saptamani, BNR acoperind zilnic gaura. In a 33 a zii, in sfarsit, BNR sisteaza platile. Gaura fiind de peste 3000.000.000.000 (trei mii de miliarde de lei). Tot din acea perioada…

Suma care inseamna, de fapt, in traducere, aproape 400.000.000 $ (patru sute de milioane de dolari).

Astfel, cu exceptia datoriilor acumulate fata de BNR si de CEC, Dacia Felix era curata. Nu mai avea, practic, alte datorii.

Acoperirea acestor sume era si a ramas imposibila. Si astfel, pana la urm , cu sau fara placere, cei doi creancieri suscitati « s-au multumit » sa cedeze creantele lor asupra bancii, cu 22,5 milioane de dolari. In cadrul unei hotarari de guvern si ca urmare a acesteia…

Dar, Dacia Felix avea datornici. Printre care, societatile comerciale ale domnului Sever Muresan.

Cumparatorul, grupul « Fredy Robinson » grup israelian care a beneficiat de aceasta hotarare de guvern, a cumparat si activul, si pasivul Bancii Dacia Felix. Este deci fondat, daca are creante reale asupra tertilor, sa si le recupereze Si pretinde ca are asupra unui alt grup, cel al domnului Sever Muresan. Are loc un proces. La Judecatoria Constanta. Si, Muresan, castiga. Parchetul face appel, care se va judeca in luna viitoare.

Bunurile aflate la vedere, in Romania, ale domnului Muresan, date in garantie fie Bancii Dacia Felix, fie Bancii Creditbank, sunt sub sechestru, cu executorii… la U.S.A.

Sa fie Sever Muresan o victima credula ? Sa fi fost prost sfatuit ? Categoric nu. Muresan a stiut exact, intotdeauna, ce facea, ce face. Si, din pacate, cel putin ceea ce face acum, nu face bine ! Justita, in cazul imediat, cea a Tribunalului Constanta, va judeca. Si, fie va hotara ca Judecatoria Constanta a gresit, caz in care Muresan va fi « bun de plata », fie nu.

Cazul Dinulescu, de fapt cazul Bankcoop este diferit. Singura similitudine, vine din faptul ca, in ambele cazuri, a existat un actionar majoritar. Care, fiind majoritar, a vrut sa isi impuna vointa.

Dinulescu, indiferent de faptul ca va fi considerat, in fine, vinovat de delipidare sau nu, la un moment dat a spus nu. Nu, actionarului majoritar. De unde, tot restul. Interesant fiind totusi un fapt. Cazul Bancoop este ulterior cazului Dacia Felix. In primu caz, serviciul de prudentialitate a BNR functiona, si inca bine. Si totusi, acest serviciu, avand elementele de bilant ale Bancoop, stiind deci care este situatia reala a cestei banci, a lasat o sa continue sa functioneze. Doi ani !

Bancoop ar fi putut fi salvata ? Categoric da. Si va voi povesti un episod care o va demonstra : pe vremea cand Dinulescu era inca presedintele aceste banci, pe vremea cand stia deja ca exista probleme, cand avea nevoie deja de “oxigen”, l-am chemat la Paris. La o prima discutie cu unul din reprezentantii Bancii Lazard, cea mai importanta banca privata din lume. In cadrul dineului, rerezentantul grupului Lazard ii explica, citet domnului Dinulescu, ca ar fi posibil ca Bancoop sa obtina o exclusivitate de utilizare a unui miliard de dolari, bani ce ar fi putut fi folositi in Romania. Comisioanele bancare aferente ar fi putut conforta substantial situatia Bancoop.

Afacerea, ca multe alte afaceri de acest tip, nu s a finalizat… Si, cert nu din vina grupului Lazard. Vis a vi-ul domnului Dinulescu, la acel dineu, fiind personajul care, cu ani inainte, a negociat cu Guvernatorul BNR un posibil imprumut de cateva sute de milioane de dolari, fiind personajul care, ulterior, a inceput o alta negociere cu un prim ministru taranist, negociere care avea ca valoare, cateva miliarde de dolari. Utilizabili pentru a cumpara bunuri industriale din Romania. Radu Vasile a fost, asa cum e normal, incantat, unul din consilierii domniei sale a venit cu un raport cretin din partea  « serviciilor » si… afacea nu s-a facut. In 1992, Lazard propusese, intai un credit de peste 300 de milioane de dolari, apoi se declare dispus sa discute de 900 de milioane. In cazul Dinulescu, era vorba de un miliard de dolari. In cazul final, intai un miliard, ca « shopping », dupa care si imprumuturi. Inca doua. Nici unul dintre aceste cazuri, creatoare direct si indirect de bunastare, nu a fost finalizat…

De unde, ca vreau sau nu, o concluzie logica se impune. Nici BNR, nici guvernarile in cauza nu au stiut sa profite de ofertele facute.

Privind, de la acest nivel, mai conteaza cazul Dinulescu ? Da, in numele Justitiei. Pentru ca si cazul Muresan, si cazul Dinulescu, ar putea avea valoare de exemplu. De pilda pentru altii…

De exemplu pentru cei care, azi, isi reimpart zonele de interes privind gazele naturale, pentru cei care se pozitioneaza, rapid ,in leaderi pe zona importului de titei si a vanzarii produselor rafinate. Si, mai ales pentru cel care, din obisnuinta, se repozitioneaza la « rascrucea de drumuri »