Nu mai e o noutate pentru nimeni un subiect despre un batrân aruncat în strada, sau trimis la azil, pentru ca a semnat un contract prin care a renuntat, în schimbul întretinerii, la proprietatea sa. Si în acest numar va prezentam un astfel de caz. Am luat legatura si cu politia din Agnita si asteptam punctul de vedere al Uniunii Notarilor Publici si al avocatului care are stiinta de acest subiect. Vom reveni, si nu numai asupra acestui caz.

              „Mã numesc Barbu Virgil, în vârstã de 72 ani, domiciliat în localitatea Retis nr. 50, judetul Sibiu, în prezent internat si asistat la Cãminul de Bãtrâni Sighisoara, Str. Justitiei nr. 5, judetul Mures, prin prezenta vã rog, respectuos, ca prin posibilitãtile de care dispuneti sã mã ajutati si pe mine sã ies din situatia nelegalã si disperatã în care m-a adus vãrul meu, Barbu Vasile, cu sotia lui, Olimpia, cu domiciliul în aceeasi localitate, nr. 207, judetul Sibiu.
            Fiind vãduv, neavând copii si infirm (sufãr de hernie de disc la centrul coloanei, mã deplasez doar cu cârjele) am convenit cu cei doi, mai sus mentionati, ca în schimbul imobilului, compus din douã camere, o bucãtãrie de varã si dependinte, sã mã îngrijeascã pânã la moarte. Ne-am prezentat pentru legalizarea acestei conventii, în data de 28.10.1998, la notarul Borza Ana din localitatea Agnita, încredintat fiind cã vom întocmi un contract de vânzare-cumpãrare cu clauzã de întretinere, asa cum am convenit verbal acasã. Cei doi, însã, au întocmit un contract de vânzare-cumpãrare cu mentiune „cu suma de 25 milioane lei achitatã“, acesta fiind pretul pus intentionat, mult sub valoarea imobilului si a bunurilor aflate acolo. Am semnat acest act, fãrã sã mi se citeascã de cãtre notar, dupã care, bolnav fiind, am fost internat în câteva spitale, iar în final, fãrã forme legale si fãrã vointa mea, am fost dus la 42 km departe de casa mea, de rude si cei dragi, fãrã posibilitãti materiale (din pensia mea de 550.000 lei mi se retine pentru întretinere si primesc doar 17.000 lei).
            Împreunã cu domnul avocat Predescu Nicolae am depus o plângere la Politia Sibiu, iar în data de 01.03.2000 am fost audiati, împreunã cu cei doi si cu notarul Borza Ana, ocazie cu care notarul Borza Ana a recunoscut cã cei doi soti s-ar fi angajat sã mã întretinã, dar nu a consemnat în contract acest lucru. La o adresã de-a mea, din 12.11.2001 cei doi au promis cã se vor prezenta pentru anularea acestui contract, dar nu au fãcut-o. În data de 16.09 si 21.10.2002, Barbu Vasile s-a prezentat la cãmin, convocându-i pe avocatul Predescu si directorul cãminului, Ana Ioan, ca în prezenta lor sã îmi înmâneze suma de bani prevãzutã în contract, dar ne-a înselat pe toti, motivând cã nu are întreaga sumã de bani, si nu am primit nimic. Am o plângere la Tribunalul Sibiu, iar în data de 03.09.2003 sunt citat în dosarul 3631/2003 (ulterior, am aflat cã si suprafata de teren de 5,25 ha pe care o posedam, aflatã în Asociatia Agricolã Dumbrava, Retis, a fost trecutã pe numele lor).
            Din unele discutii, si din felul în care se vede, decurg lucrurile, am dedus cã as avea sanse mici sã-mi recapãt bunurile, de aceea m-am adresat dumneavoastrã, care, dispunând de posibilitãti intelectuale, profesionale de investigare si popularizare, sã mã ajutati a-i demasca pe cei doi si toatã filiera aceasta de neaveniti care înjosesc justitia, neamul si chiar sansa noastrã de a deveni normali, de a pedepsi înselãciunea. Initiati, dacã se poate, un reportaj si veti putea arãta poporului întreg superficialitatea sau, chiar mai rãu, poate sã izoleze pe orisicine, când ajunge la o vârstã când nu se poate apãra, si este pãrãsit, izolat.
            Vã rog, faceti ceva, opriti cu tot ce puteti nelegiuiri ca asta, ajutati si mã ajutati, vã rog, si pe mine, sã ies din rândul celor demni de milã, iar ziua - zilele care mai vin, sã-mi fie mai linistite si senine.
            Cu nerãbdare astept un rãspuns pozitiv“.
            Barbu Virgil