"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 20 Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

              In acest sens, peninsularii balcanici n-au fost deloc „sariti“ si au beneficiat, an timp, de calificari rareori magulitoare. Antrebarea simpla este: cine este autorul multiplicat al judecatii depreciative? O banala observatie ne spune ca, an acest caz, aprecierea a devenit autoapreciere. Sa fim mai expliciti. Expresia „balcanism“ se asociaza cu adjective calificative de tipul: „inconstant“, „putin civilizat“, „dezordonat“, „guraliv“, „lipsit de cuvânt“, „nepasator“, „neispravit“, „necalculat“, „indisciplinat“ etc. Am putea continua seria cu aprecieri tot atât de coborâtoare si nici nu suntem siguri ca ea poate fi considerata ca fiind vreodata ancheiata. Ce a determinat aceasta cascada de adjective joase? Este ea omogena pentru toti cei care traiesc, an mod real, in peninsula? Exista o acceptare unanima a acestei judecati grosiere? Marturisim ca nu avem un raspuns definitiv pentru nici una dintre aceste interogatii. Sa ancercam, totusi, un universul larg al explicatiilor ce se stiu dintru anceput, relative. In primul rând, istoria ultimului secol este cea care a impus si indus, prin cvasi-infinite experiente comunitare, ideea ca, an Balcani, totul a fost posibil, ca nimic n-a fost fixat pe coordonate valorice ferme, ca oricând poate interveni „nesansa“, ca orice poate fi naruit. In fapt, istoriile tuturor populatiilor zonei au fost saturate de ceea ce am numi - injonctiuni paradoxale: ceva se facea antr-un fel si de catre unii si trebuia, pâna la urma, legitimat altfel si altcumva de catre aceeasi oameni, si aceasta an secvente temporale relativ scurte. Nestatornicia istoriei s-a desfasurat nu numai sub presiunea impulsurilor contradictorii, paradoxale, ci si sub aceea a mozaicului de criterii an aprecierea culturala a comportamentului uman. Sursa primara a relativismelor si a impresionismelor morale poate ca si aici trebuie cautata, daca vrem explicatii cât de cât pertinente. Istoria balcanismelor este legata astfel de istoria locala si de cea a antregii comunitati balcanice. In fapt, in plan local, diversitatea contradictorie a experientelor se asocia, cel mai adesea, cu un comportament social al nereusitei sau al reusitelor partiale; an comparatie cu cei din centrul sau vestul Europei, totul inducea un anumit sentiment de neispravire si de inferioritate. Sigur trebuie sa vedem, an aceste diferente de ritm istoric ale peninsulei fata de restul Europei, o cauza a asumarii aproape masochiste a calificativelor inferiorizante. Poate ca asa s-a suportat mai usor, In plan spiritual istoria, prin recunoasterea curajoasa, loiala, a diferentelor dezavantajoase.
            In al doilea rând, constatam ca „balcanismele“ nu acopera an chip omogen toate regiunile, toate populatiile si toate comunitatile etnice. Astfel, de pilda, Grecia este an Balcani (strict geografic), dar putini sunt dispusi sa le acorde grecilor repertoriul standard al comportamentului  balcanic. In orice caz, ei sunt, firesc, cei mai putin dispusi sa accepte aprecieri diminutive tinând de geografia spirituala a peninsulei. La nivel de autoapreciere, credem ca tot mai putini sunt ancântati acum, mai ales dupa 1990, sa se identifice cu balcanitatea. Aproape fara exceptie, majoritatea asi creeaza o imagine de sine de natura sa-i plaseze la marginea Balcanilor, sau chiar an exteriorul acestora.
            In al treilea rând, nu credem ca exista motive suficiente pentru a considera ca adevarata ideea conform careia balcanismele sunt acceptate unanim de toti purtatorii valorici din geografia balcanica reala. Cam tot ceea ce s-a petrecut, an ultima vreme, ne andreptateste sa speram ca perceptia morala s-a schimbat. Oamenii nu se mai complac antr-un impresionism moral ce justifica, legitimând subiectiv, nepasarea, indolenta crasa, lasatul an voia sortii, inconstanta an opinii si caracter, spiritul saltaret si necalculat. Se poate obiecta, pe buna dreptate, ca afisam un optimism nefondat, poate chiar naiv, nereflectat. Pe termen lung, sansa depasirii mentalitatii balcanice si a balcanismelor comportamentale poate surveni din: asimilarea ireversibila a normelor rationalitatii capitaliste de catre majoritatea oamenilor care traiesc an acest orizont geografic si spiritual; acceptarea treptata a sensibilitatii si a imperativelor „moralei deschise“ (an sensul acordat de N. Bergson acestui concept), concomitent cu diminuarea fortei „moralei anchise“, a naturii din noi, a etnicismului si localismului ingust; in fine, poate ca un izvor al depasirii al va constitui, pâna la urma, formarea unei generatii, cel putin a unei generatii, care sa aiba deprinderi si convingeri lipsite de balcanisme an comportamentul ei cotidian. Suntem lucizi si realisti daca estimam ca acea „zi plina“ este inca departe; acum ne aflam de-abia la inceputul ei.
            Ar mai fi un singur amanunt, deloc minor: istoria sa se desfasoare, an continuare, an limitele ei firesti de rationalitate.

Sumar

Articolul precedent

Articolul urmator