"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
20
Octombrie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

sisteme

Drept comercial
- Revue trimestrielle de droit commercial
et de droit économique,
juillet/september 2002, nr 3, Dalloz, 417-604 p.

avocat Betinio DIAMANT, Baroul Sibiu

(urmare din numarul trecut)

            - într-o spetã s-a pus problema atingerii aduse libertãtii comertului si a rãspunderii statului fãrã culpã, în situatia în care s-a interzis vânãtorilor de mistreti de a-si vinde produsul vânatului, datoritã unor mãsuri de interdictie luate de stat, în lupta contra unei epizotii;
            - într-o altã spetã s-a pus problema dacã supunerea unui contract Codului pietelor publice (Legea MURCEF din 2001 - „Mãsuri urgente de reforme cu caracter economic si financiar“ - Mesures urgentes de réformes a caractere économique et financiar) îl transformã în contract cu caracter administrativ sau nu, sau acesta rãmâne un contract de drept privat;
            - este discutat, pe larg, în legãturã cu concurenta, Decretul nr. 689, din 30 aprilie 2002, care fixeazã conditiile de aplicare a Cãrtii a IV-a a Codului de comert, relativ la libertatea preturilor si la concurentã, si sunt discutate probleme legate de: concentrarea economicã, de câmpul de aplicare al controlului concentrãrii întreprinderilor, de procedura înaintea Consiliului Concurentei, de deciziile luate de Consiliu si cãile de atac;
            - în legãturã cu proprietatea literarã si artisticã (sectiune a rubricii referitoare la proprietãtile incorporale), potrivit legii din 30 Octombrie 1986, difuzarea unei opere cinematografice, printr-un serviciu de comunicare audio-vizualã, nu poate face obiectul a mai mult de o singurã întreprindere publicitarã, în afarã de cazul unei derogãri acordate de Consiliul Superior al Audiovizualului;
            - s-au ivit litigii în legãturã cu limitele dreptului de tãiere a textelor publicitare, care tãieturi, în text, nu se pot face cu prejudicierea drepturilor creatorului textului; s-au ivit litigii si în legãturã cu publicarea unor opere ale lui Victor Hugo în „scurte editii“, fãrã aprobarea celor îndreptãtiti de a se plânge de aceasta (pretinsi urmasi - în legãturã cu o spetã privind opera lui Victor Hugo, s-a  invocat faptul cã însusi Victor Hugo a afirmat, de mai multe ori, în public, cã dreptul de autor înceteazã odatã cu moartea autorului); în comentariul lui André Françon, cadru universitar, care a întocmit cronica privind proprietatea literarã si artisticã, se aratã cã existã o realã dificultate de a realiza un regim juridic satisfãcãtor pentru un drept moral perpetuu (este vorba de dreptul mostenitorilor unui autor), iar autorul considerã cã „timpul care trece dupã moartea autorului, nu poate decât sã slãbeascã, putin câte putin, legitimitatea unui drept moral perpetuu“;
            - sectiunea privind proprietatea industrialã (cuprinsã în rubrica proprietãtilor incorporale), contine doar câteva spete, dintre care una referitoare la prerogativele titularului unei mãsuri care se bucurã de renume si una referitoare la libera circulatie a unui produs, marcat în spatiul economic european;
            - rubrica referitoare la societãti si alte grupuri de societãti contine o notã privind reforma dreptului societãtilor (Decretul nr. 803/2002 de aplicare a Legii NRE din 2001), o spetã referitoare la nepotismul familiei si remunerãrile nejustificate (se aratã cã jurisprudenta s-a fixat în sensul sanctionãrii efective a atribuirii de remuneratii administratorilor unei societãti care sunt excesive fatã de rezultatele obtinute în activitatea întreprinderii, o spetã în legãturã cu natura Consiliului pietelor financiare, pe care legea le-a definit ca fiind o „autoritate profesionalã... dotatã cu personalitate moralã“ si, în legãturã cu aceasta, în nota ce însoteste speta respectivã, autorul scrie: „În concluzie, se cuvine sã repetãm, aici, cã stiinta juridicã nu trebuie sã fie nici servitoare si nici stãpâna stiintei economice. Aceste douã discipline sunt mai mult complementare, decât concurente. Ele trebuie sã fie articulate, pentru a pune în joc politica si tehnicile reglementãrii jocului ofertei si cererii“.
(va urma)

 Sumar Articolul precedent Articolul urmator