Ca si Constitutia suedezã, procedura judiciarã suedezã contine o serie de particularitãti care meritã a fi puse în evidentã, printre care si aceea cã, atât pentru procedura civilã, cât si pentru cea penalã, existã un unic Cod de procedurã judiciarã. Textul pe care-l vom analiza contine prefata la care ne-am referit, sumarul si textele codului.
            Articolele sunt denumite sectiuni si sunt numerotate separat. Codul are urmãtoarea structurã: sumarul si cele 7 pãrti intitulate Organizarea instantelor, Procedurile, în general (partea a II-a este împãrtitã astfel: Procedura în civil, Procedura în penal, Dispozitii comune), Probele, Procedurile la Curtea Supremã, Cãi extraordinare de atac.
            Codul de procedurã judiciarã este împãrtit în 59 de capitole.
            Ne vom referi la unele dintre dispozitiile acestui Cod de procerurã judiciarã. Astfel:
            - existã judecãtori de carierã si jurati alesi;
            - jurãmântul pe care îl depun magistratii este simplu si îl citãm, textual: “Promit si afirm pe onoarea si pe constiinta mea, cã voi împãrti justitia impartial, atât celui bogat cât si celui sãrac, în toate materiile, cu cea mai bunã abilitate si constiintã a mea si voi judeca în conformitate cu legea Regatului Suediei; nu voi mânui legea promovând nedreptatea pe motiv de rudenie, legãturã de cãsnicie, prietenie, invidie, rea-vointã sau fricã, nici pentru cadouri sau mitã sau vreo altã cauzã; nu voi declara vinovat pe cel nevinovat sau invers; nu voi destãinui înainte sau dupã pronuntare ceea ce s-a discutat în camera de deliberare”;
            - cazurile de abtinere sau recurs sunt mai largi decât la noi, fiind cuprinse sub 10 puncte ale capitolului 4 din prima parte a Codului; ceea ce meritã a fi relevat, este faptul cã, în punctul 10, se considerã a fi vorba de incompatibiliate, dacã ”existã vreo altã împrejurare specialã care conduce la ideea subminãrii încrederii în impartialitatea judecãtorului, în cauza respectivã”: dacã existã vreo altã cauzã, din cele cuprinse în cele 10 puncte, la care ne-am referit mai sus, judecãtorul este obligat sã mentioneze cauza care îl poate duce la recuzare;
            - Codul contine si o serie de dispozitii privind organizarea avocaturii, iar Ministerul Justitiei poate cere organelor disciplinare ale avocatilor sã aplice sanctiuni avocatilor; refuzul de a înscrie un avocat în barou poate fi atacat la Curtea Supremã;
            - în capitolul 9, ultimul din partea I, se aratã: “pãrtii care, împotriva bunei-credinte, apeleazã la o hotãrâre, i se poate aplica o amendã”, dispozitiile de mai sus se aplicã în mod corespunzãtor si mandatarilor si avocatilor; tot cu amendã se sanctioneazã violarea secretului profesional impus de instantã; poate fi amendatã, de asemenea, partea care refuzã sã se prezinte în instantã;
            - în privinta avocatilor, acestora le este dedicat un întreg capitol, si anume, capitolul 12 din Codul de procedurã civilã, partea a II-a: avocatul trebuie sã cunoascã obligatoriu limba suedezã; instanta are dreptul sã înlãture un avocat din procesul respectiv dacã “se dovedeste a fi necinstit, lipsit de pricepere, imprudent sau în vreun alt fel necorespunzãtor” si, de asemenea, instanta îl poate declara descalificat, în general, ca avocat, pentru o anumitã perioadã; partea poate da avocatului procurã scrisã sau oralã; fãrã consimtãmântul pãrtii, un avocat poate delega pe altul în locul sãu; prin moartea pãrtii, nu înceteazã mandatul avocatului;
            - actiunea provocatorie este prevãzutã în sectiunea a II-a a capitolului 13 din Codul de procedurã civilã si conexitatea în sectiunea 1 a capitolului 14 (Codul de procedurã civilã), coparticiparea în sectiunea 8 a capitolului 14; interventia voluntarã si cea fortatã, în acelasi capitol 14, iar sechestrul asigurator, în capitolul 15, tot din procedura civilã;
            - în sectiunea 3 a capitolului 17 a Codului de procedurã civilã, se aratã cã, prin hotãrâre, ne se poate decide asupra mai mult sau altceva decât este prevãzut în obiectul cererii; în sectiunea 7 a capitolului 17, se aratã cã o hotãrâre trebuie sã cuprindã: instanta, data si locul pronuntãrii hotãrârii, pãrtile si avocatii lor, cererile si obiectiile pãrtilor, situatiile de fapt, pe care se bazeazã cererile si obiectiile, considerentele hotãrârii, inclusiv concluziile cu privire la ceea ce s-a dovedit în cauzã; în sectiunea 11 a capitolului 17, se prevede regula autoritãtii lucrului judecat; în sectiunea 14 a capitolului 17 sunt cuprinse o serie de hotãrâri interlocutorii, care nu sunt atacabile separat si care sunt imediat executorii (de exemplu, mãsura de înlãturare a unui avocat din proces, respingerea unei cereri de interventie);
            - capitolul 18 din procedura civilã este dedicat cheltuielilor de judecatã (se suportã, de regulã, de partea care pierde; în caz de indicium duplex, cheltuielile se împart); existã un sistem de suportare a cheltuielilor de judecatã de cãtre stat; în privinta procedurii penale, existã deosebiri rezultând din distinctia între cazurile de acuzã privatã si cele de acuzã publicã;
            - în capitolul 24 (procedurã penalã) sunt prevãzute situatiile în care cineva poate fi detinut sau arestat preventiv (dacã legea prevede o pedeapsã de un an sau mai mare, dacã existã pericol de obstructionare a probelor sau activitatea infractionalã se continuã); cel care este prins în flagrant delict pentru o faptã ce se pedepseste cu închisoarea, poate fi imobilizat de oricine.