Îmi spunea, mai zilele trecute, prietenul si seful meu de promotie cã, la un examen, fostul nostru ministru a întrebat-o, pe o studentã: Care este conditia principalã pentru ca un judecãtor sã fie incoruptibil?
            Mi-am dat si eu cu pãrerea, în fata prietenului, asa cum si-a dat si fata respectivã, în fata profesorului: sã aibã salariu mare; sã aibã conditii optime de lucru; sã nu se bage nimeni în treaba lui; sã nu aibã copii prea multi, sau pãrinti bolnavi.
            La fiecare variantã, prietenul dãdea din cap a nu, asa cum dãduse si domnul Profesor Ministru, la rãspunsurile fetei.
            Atunci, m-am oprit din presupusuri si am încercat sã pun problema altfel, si sã-mi închipui cam unde bãtea ideea ministrului. Si-odatã, am înteles, si am rãspuns: Pãi, e foarte clar, monser, ca sã fie incoruptibil, judecãtorul trebuie, mai întâi si mai întâi, sã fie om de calitate.
            Prietenul mi-a confirmat cã, într-adevãr acesta era rãspunsul asteptat de domnul Profesor Ministru. Si mi-a mai spus cã el, rãspunsul, a fost dat tot de dânsul în final, si nu de fata examinatã.
            Pentru cã, în fond, nu te-a obligat nimeni sã te faci judecãtor, stiind în ce conditii vei lucra; iar dacã n-ai stiut si ai aflat pe urmã, n-ai decât sã te retragi.
            Complãcându-te în situatia de corupt, înseamnã ori cã ai intrat judecãtor cu ideea de a câstiga bani nemunciti fãcând nedreptãti, si-atunci esti un mizerabil, ori n-ai puterea sã renunti, sã te retragi, si-atunci esti un bicisnic.
            Or, toatã lumea sperã cã dreptatea, în România, este fãcutã de oameni puternici si drepti.
            Si-atunci, ce mai rãmâne din articolul meu anterior, despre incoruptibilitatea judecãtorilor prin salarii mari? Nu stiu, mai alegeti si Dumneavoastrã.