„Prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, vârsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectarea HIV ori apartenenta la o categorie defavorizata care are ca scop sau efect restrângerea ori înlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice“. (articolul 2 din Legea nr. 48/2002 de aprobare a O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor frmelor de discriminare)

            Una din principalele caracteristici ale societãtii democratice o reprezintã respectarea drepturilor omului si, în mod necesar, egalitatea tuturor cetãtenilor în ceea ce priveste exercitarea acestor drepturi, cãutându-se, în special, eliminarea privilegiilor si a discriminãrilor. Legea nr. 48/2002 vizeazã, în special, combaterea oricãrei forme de segregatie cu privire la:
            a) dreptul la un tratament egal în fata instantelor judecãtoresti si a oricãtui alt organ jurisdictional - ceea ce, concret, presupune ca toti cetãtenii sã fie judecati de aceleasi instante (este admisã o jurisdictie specializatã numai pentru militari, dat fiind statutul aparte al acestei categorii profesionale), sã beneficieze de prezumtia de nevinovãtie, sã poatã solicita administrarea acelorasi probe, restrângându-se la minim imunitãtile pentru diversele categorii de functii etc;
            b) dreptul la securitate persoanei si la obtinerea protectiei statului împotriva violentelor sau maltratãrilor din partea oricãrui individ, grup sau institutie;
            c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publicã si de a avea acces la functii si demnitatii politice;
            d) drepturile civile, în special:
        - dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;
        - dreptul de a pãrãsi tara si de a se întoarce în tarã;
        - dreptul de a obtine si de renunta la cetãtenia românã;
        - dreptul de a se cãsãtori si de a-si alege partenerul;
        - dreptul de proprietate;
        - dreptul de mostenire;
        - dreptul la libertatea de gândire, constiintã si religie;
        - dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
        - dreptul la libertatea de întrunire si de asociere;
        - dreptul de petitionare:
            e) drepturile economice, sociale si culturale, în special:
       - dreptul la muncã, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de muncã echitabile si satisfãcãtoare, la protectia împotriva somajului, la un salariu egal pentru muncã egalã, la o remuneratie echitabilã si satisfãcãtoare;
        - dreptul de a înfiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;
        - dreptul la locuintã;
        - dreptul la sãnãtate, la îngrijire medicalã, la securitate socialã si la servicii sociale;
        - dreptul la educatie si la pregãtire profesionalã;
 dreptul de a lua parte, în conditii de egalitate, la activitãti culturale si sportive;
            f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.

            Deci, ori de câte ori o persoanã va fi dezavantajatã sau, dimpotrivã, va fi favorizatã în raport cu altele pornindu-se de la unul din criteriile enumerate (rasã, sex etc.) si aceasta va conduce fie la nerecunoasterea existentei unuia din drepturile enumerate, fie la contestarea aptitudinii celui în cauzã de a avea sau de a-si exercita aceste drepturi, ne aflãm în fata unui caz care cade sub incidenta Legii nr. 48/2002. Deosebirile, excluderile, preferintele sau restrictiile fondate pe douã sau mai multe criterii discriminatorii concomitente vor fi sanctionate contraventional ca fiind sãvârsite în conditii de circumstante agravante.

            Existenta unor prevederi, criterii sau practici care sunt justificate de un interes legitim, ca si mãsurile luate de autoritãtile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitãtii, vizând asigurarea dezvoltãrii lor firesti si realizarea efectivã a egalitãtii de sanse a acestora, în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunitãti, precum si mãsurile pozitive ce vizeazã protectia grupurilor defavorizate, nu constituie discriminare.