Dreptul Statelor Unite ale Americii face parte din sistemul juridic de common-law. El este rezultatul transplantãrii dreptului englez pe continentul american, insã, cu toate cã fac parte din aceeasi mare familie de drept, cele douã sisteme diferã, sub anumite aspecte. Aceste diferentieri se datoreazã, în mare masurã, structurii federale a Statelor Unite, care imprimã dreptului fiecãrui stat din Uniune anumite particularitãti.
            Astfel, în primul rând, dreptul american, în raport cu cel englez, concepe în mod diferit anumite institutii juridice. În al doilea rând, desi sistemul izvoarelor de drept este asemãnãtor, ponderea pe care fiecare dintre acestea o ocupã în ansamblul sistemului juridic american se deosebeste considerabil de aceea din dreptul englez. În al treilea rând, asupra dreptului american inflenta sistemului de drept romano-germanic, îndeosebi a dreptului francez, s-a resimtit mult mai puternic decât asupra dreptului englez (în acest sens, avem în vedere cazul statului Louisiana, fostã colonie francezã, care a receptat dreptul francez si care a adoptat coduri de legi dupã modelul acestuia).

Istoric

            Momentul de nastere a dreptului american a fost marcat de dobândirea independentei Statelor Unite la 4 iulie 1776. Anterior acestei date, dreptul aplicabil fostelor colonii engleze de pe teritoriul american era cel englez, statuându-se cã el “urmeazã pe supusii britanici atunci când acestia se stabilesc pe teritorii ce n-au fost stãpânite pânã atunci de natiunile civilizate”. La sfârsitul secolului al XVIII-lea, regulile de common-law si cele de equity au fost, în general, receptate ca atare de dreptul american, însã cele de statute-law – care reprezentau legea scrisã a fostei metropole – nu au fost asimilate, ci s-a creat o legislatie a noului stat format, menitã sã o înlocuiascã pe cea englezã.

Caracteristici generale ale sistemului juridic american

            Structura federalã a Statelor Unite ale Americii a determinat, între altele, o particularitate a sistemului juridic: legislatiei statelor din cuprinsul federatiei i se va adãuga legislatia Uniunii. În acest sens, cel de-al X-lea Amendament la legilor fundamentale ale S.U.A., adoptat în anul 1791, statueazã principiul competentei legislative a statelor federale, arãtând cã organele federale nu au decât, în mod exceptional, competenta de a legifera si numai în mãsura în care se întemeiazã pe un text din Constitutie. O astfel de regulã a fost, însã, interpretatã foarte larg de Curtile federale, care au recunoscut, într-un numãr mare de situatii, competenta autoritãtilor federale de a legifera.
            Un alt element caracteristic al sistemului juridic american este dat de modul – specific – de control al constititutionalitãtii legilor. Potrivit Legii fundamentale a S.U.A., Curtii Supreme de Justitie îi revine sarcina de a controla, prin intermediul unui recurs special, conformitatea cu Constitutia a legilor emise de statele membre ale Uniunii, cu alte cuvinte, de a aprecia asupra faptului dacã acestea au fost emise potrivit competentei legislative a fiecãreia dintre ele. Pe calea unui astfel de recurs, Curtea Supremã de Justitie a S.U.A. se poate pronunta, anulând legile statelor federale, în mãsura în care acestea sunt neconstitutionale.
            De asemenea, specificitatea sistemului juridic american este marcatã si de rolul si locul pe care le detine legea, în sistemul izvoarelor de drept. Desi dreptul american rãmâne, în esentã, un drept al precedentelor judiciare si desi common-law si equi-ty sunt, teoretic, izvoarele principale de drept, trebuie, totusi, subliniatã prevalenta cantitativã a actelor normative în acest sistem, în raport cu cel englez.